DESULFITÁRE, desulfitări, s. f. Acțiunea de a desulfita și rezultatul ei. – V. desulfita.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

DESULFITÁRE s.f. Acțiunea de a desulfita și rezultatul ei. [< desulfita].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

desulfitáre s. f., g.-d. art. desulfitării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESULFITÁ, desulfitez, vb. I. Tranz. A îndepărta hipobisulfitul de sulf din must sau din unele vinuri. – Din fr. desulfiter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A DESULFITÁ ~éz tranz. (vin) A curăța de bioxid de sulf. /des- + a sulfita
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESULFITÁ vb. I. tr. A elimina bioxidul de sulf din must sau din unele vinuri care au fost prelucrate. [< fr. désulfiter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DESULFITÁ vb. tr. a elimina bioxidul de sulf din must sau din unele vinuri care au fost supuse sulfitajului. (< fr. désulfiter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

desulfitá vb., ind. prez.1 sg. desulfitéz, 3 sg. și pl. desulfiteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink