DESUETÚDINE s. f. (În expr.) A cădea în desuetudine = a ieși din uz, a nu se mai folosi, a nu mai fi obișnuit; a se perima. [Pr.: -su-e-] – Din fr. désuétude, lat. desutudo, -inis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

DESUETÚDINE f. : A cădea în ~ a ieși din uz; a fi părăsit; a se învechi. [Sil. -su-e-] /<fr. désuetude, lat. desuetudo, ~inis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESUETÚDINE s.f. Încetare a respectării sau a exercitării unei legi etc. ◊ (Despre legi, obiceiuri etc.) A cădea în desuetudine = a ieși din uz, a nu mai fi folosit, a se perima. [Cf. lat. desuetudo, fr. désuétude].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DESUETÚDINE s. f. ieșire din vigoare a unei legi prin neglijarea ei mult timp. ♦ a cădea în ~ = a ieși din uz, a se perima; a se demoda. (< fr. désuétude, lat. desuetudo)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

desuetúdine s. f. (sil. -su-e-), g.-d. art. desuetúdinii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

desuetúdine f. (lat. de-suetúdo -údinis, d. de-suéscere, a dezvăța, a dezobișnui, care vine d. suus, al săŭ). Dezvăț, dezobișnuință, uĭtarea unuĭ obiceĭ, maĭ ales a uneĭ legĭ. A cădea în desuetudine, a fi dat uĭtăriĭ. – Și dis- (lat. dis-).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink