2 intrări
11 definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESUBLIMARE, desublimări, s. f. Acțiunea de a desublima și rezultatul ei. – V. desublima.
DESUBLIMARE, desublimări, s. f. Acțiunea de a desublima și rezultatul ei. – V. desublima.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
desublimare sf [At: DER / Pl: ~mări / E: desublima] (Fiz) Trecere a unei substanțe direct din stare gazoasă în stare solidă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESUBLIMARE s.f. Faptul de a desublima. [< desublima].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESUBLIMA, desublimez, vb. I. Intranz. și tranz. (Fiz.; despre substanțe) A trece sau a face să treacă direct din stare gazoasă în stare solidă. – Din fr. désublimer.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESUBLIMA, desublimez, vb. I. Intranz. și tranz. (Fiz.; despre substanțe) A trece sau a face să treacă direct din stare gazoasă în stare solidă. – Din fr. désublimer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
desublima vti [At: DN3 / Pzi: ~mez / E: fr désublimer] (Fiz; d. substanțe) 1-2 A trece (sau a face să treacă) direct din stare gazoasă în stare solidă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESUBLIMA vb. I. intr. (Despre substanțe) A trece direct din stare gazoasă în stare solidă. [< fr. désublimer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESUBLIMA vb. intr., tr. (despre substanțe) a trece direct din stare gazoasă în stare solidă. (< fr. désublimer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
desublimare (desp. -su-bli-) s. f., g.-d. art. desublimării; pl. desublimări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
desublimare (-su-bli-) s. f., g.-d. art. desublimării; pl. desublimări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
desublimare s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. desublimării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desublima vb. → sublima
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: de-su-bli-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
desublimare, desublimărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a desublima și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- desublima DEX '09 DEX '98 DN
desublima, desublimezverb
- 1. (Despre substanțe) A trece sau a face să treacă direct din stare gazoasă în stare solidă. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- désublimer DEX '09 DEX '98 DN