7 definiții pentru destupător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESTUPĂTOR, destupătoare, s. n. Deschizător (2). – Destupa + suf. -ător.
DESTUPĂTOR, destupătoare, s. n. Deschizător (2). – Destupa + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
destupător, ~oare [At: VALIAN, V. / Pl: ~i, ~oare / E: destupa + -ător] (Înv) 1 a Care destupă (1). 2 sn Tirbușon. 3 sf (Înv) Canal prin care se scurge apa adunată într-un loc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESTUPĂTOR ~oare n. Ustensilă pentru destuparea borcanelor sau a sticlelor închise ermetic; deschizător. /a destupa + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
destupătór n. pl. óare. Rac, sfredel special de scos dopurile de plută din gîtu buteliilor (fr. tire-bouchon).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
destupător (înv.) s. n., pl. destupătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!destupător s. n., pl. destupătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
destupător s. n. (sil. mf. -stu-), pl. destupătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
destupător, destupătoaresubstantiv neutru
- sinonime: deschizător
etimologie:
- Destupa + sufix -ător. DEX '98 DEX '09