2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESTRUNARE, destrunări, s. f. (Rar) Acțiunea de a destruna și rezultatul ei. – V. destruna.

DESTRUNARE, destrunări, s. f. (Rar) Acțiunea de a destruna și rezultatul ei. – V. destruna.

destrunare sf [At: DEX / Pl: ~nări / E: destruna] 1 (Rar) Destindere (8). 2 (Îvp) Scoatere a strunei de la frâul calului.

DESTRUNA, destrunez, vb. I. Tranz. (Rar) A slăbi, a destinde o strună încordată (la arc, la un instrument muzical etc.) – Pref. de- + [în]struna.

destruna v [At: ODOBESCU, S. III, 180 / Pzi: ~nez / E: des- + (în)struna] 1-2 vtr (Rar; c.i. coarde, arcuri etc.) A (se) destinde (14-15). 3 vt (Îvp; c.i. frâul calului) A scoate struna.

DESTRUNA, destrunez, vb. I. Tranz. (Rar) A slăbi, a destinde o strună încordată (la arc, la un instrument muzical etc.) – Des1- + [în]struna.

DESTRUNA, destrunez, vb. I. Tranz. (Rar) A slăbi, a destinde o strună încordată. Feciorul de împărat destrună arcul. ODOBESCU, S. III 180.

destrunà v. a desface strunele, a descorda: feciorul de împărat destrună arcul OD.

destrún și -éz, a -á v. tr. (ca și înstrun). Discordez: destrun vioara, arcu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

destrunare (înv.) (desp. des-tru-/de-stru-) s. f., g.-d. art. destrunării; pl. destrunări

!destrunare (des-tru-/de-stru-) s. f., g.-d. art. destrunării; pl. destrunări

destrunare s. f. (sil. mf. -stru-), g.-d. art. destrunării; pl. destrunări

destruna (a ~) (înv.) (desp. des-tru-/de-stru-) vb., ind. prez. 1 sg. destrunez, 3 destrunea; conj. prez. 1 sg. să destrunez, 3 să destruneze

!destruna (a ~) (rar) (des-tru-/de-stru-) vb., ind. prez. 3 destrunea

destruna vb. (sil. mf. -stru-), ind. prez. 1 sg. destrunez, 3 sg. și pl. destrunea

Intrare: destrunare
destrunare substantiv feminin
  • silabație: des-tru-, de-stru- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destrunare
  • destrunarea
plural
  • destrunări
  • destrunările
genitiv-dativ singular
  • destrunări
  • destrunării
plural
  • destrunări
  • destrunărilor
vocativ singular
plural
Intrare: destruna
  • silabație: des-tru-na, de-stru-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • destruna
  • destrunare
  • destrunat
  • destrunatu‑
  • destrunând
  • destrunându‑
singular plural
  • destrunea
  • destrunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • destrunez
(să)
  • destrunez
  • destrunam
  • destrunai
  • destrunasem
a II-a (tu)
  • destrunezi
(să)
  • destrunezi
  • destrunai
  • destrunași
  • destrunaseși
a III-a (el, ea)
  • destrunea
(să)
  • destruneze
  • destruna
  • destrună
  • destrunase
plural I (noi)
  • destrunăm
(să)
  • destrunăm
  • destrunam
  • destrunarăm
  • destrunaserăm
  • destrunasem
a II-a (voi)
  • destrunați
(să)
  • destrunați
  • destrunați
  • destrunarăți
  • destrunaserăți
  • destrunaseți
a III-a (ei, ele)
  • destrunea
(să)
  • destruneze
  • destrunau
  • destruna
  • destrunaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

destrunare, destrunărisubstantiv feminin

  • 1. rar Acțiunea de a destruna și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi destruna DEX '98 DEX '09

destruna, destrunezverb

  • 1. rar A slăbi, a destinde o strună încordată (la arc, la un instrument muzical etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Feciorul de împărat destrună arcul. ODOBESCU, S. III 180. DLRLC
etimologie:
  • Prefix de- + [în]struna. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.