DESTRUCTÓR, -OÁRE, destructori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care distruge. – Din fr. destructeur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DESTRUCTÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Distrugător. [< fr. destructeur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DESTRUCTÓR, -OÁRE s. m. f. distrugător. (< fr. destructeur, lat. destructor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

destructór s. m., adj. m., pl. destructóri; f. sg. destructoáre, g.-d, art. destructoárei, pl. destructoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

destructór, -óareadj. (lat. destructor). Care distruge: Scipione Emilianu fu destructoru Cartaginiĭ. – Și di- (it. distruttore).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink