DESTRUCTÍBIL, -Ă, destructibili, -e, adj. Care poate fi distrus. – Din fr. destructible.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

DESTRUCTÍBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi distrus; pasibil la distrugere. /<fr. destructible
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESTRUCTÍBIL, -Ă adj. Care poate fi distrus. [Var. distructibil, -ă adj. / cf. fr. destructible, it. distructibile].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DESTRUCTÍBIL, -Ă adj. care poate fi distrus. (< fr. destructible)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Destructibil ≠ indestructibil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

destructíbil adj. m., pl. destructíbili; f. sg. destructíbilă, pl. destructíbile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

destructíbil, -ă adj. (lat. destructibilis, fr. destructible). Care se poate distruge. – Și di- (it. distruttibile).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink