DESTROIENÍT, -Ă, destroieniți, -te, adj. Deszăpezit. – V. destroieni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

DESTROIENÍT adj. deszăpezit. (Drum de iarnă ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESTROIENÍ, destroienesc, vb. IV. Tranz. A deszăpezi. – Des¹- + [în]troieni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A DESTROIENÍ ~ésc tranz. (drumuri, locuri etc.) A curăța de troiene; a deszăpezi. [Sil. -tro-ie-] /des- + a [în]troieni
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESTROIENÍ vb. a deszăpezi. (A ~ un drum înzăpezit.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

destroiení vb. (sil. -tro-ie-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. destroienésc, imperf. 3 sg. destroieneá; conj. prez. 3 sg. și pl. destroieneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink