DESTRĂMĂTÚRĂ s. f. Fire sau smocuri rupte, destrămate dintr-o țesătură; zdrențe. ♦ Ruptură, răritură. – Destrăma + suf. -atură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

DESTRĂMĂTÚRĂ ~i f. 1) Parte destrămată dintr-o țesătură sau dintr-o împletitură. 2) Obiect de îmbrăcăminte vechi și destrămat. /a destrăma + suf. ~ătură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESTRĂMĂTÚRĂ s. răritură, (pop.) stramă, strămătură. (O ~ la o țesătură.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

destrămătúră s. f., g.-d. art. destrămătúrii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

destrămătúră f., pl. ĭ. Fire destrămate (lînă ș.a.). – Și strămătură.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink