destoí, destoiésc, vb. IV refl. (pop.) 1. a se ușura, a se potoli, a-și descărca necazul. 2. a se răzbuna.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

destóĭ și -ĭésc v. tr. (d. toĭ. V. toĭesc). Nord. Îmĭ destoĭ, mă ușurez de un necaz, mă răzbun: să-șĭ destoaĭe inima. A-țĭ destoĭ foamea, a-țĭ potoli foamea.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink