16 definiții pentru destinație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESTINAȚIE, destinații, s. f. 1. Întrebuințare (hotărâtă dinainte). 2. Loc, persoană către care se îndreaptă cineva sau unde se trimite ceva. – Din fr. destination, lat. destinatio.

DESTINAȚIE, destinații, s. f. 1. Întrebuințare (hotărâtă dinainte). 2. Loc, persoană către care se îndreaptă cineva sau unde se trimite ceva. – Din fr. destination, lat. destinatio.

destinație sf [At: HELIADE, O. II, 361 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr destination] 1 (Înv) Menire. 2 Scop. 3 Întrebuințare consacrată sau hotărâtă dinainte a ceva sau a cuiva într-un anumit scop Si: destinare (2), destinat1 (2). 4 Loc, țintă, obiectiv sau persoană către care se îndreaptă cineva sau ceva, unde urmează să ajungă cineva sau ceva Si: destinare (3), destinat1 (3). 5 (Înv; îs) Locul ~i Loc spre care s-a hotărât să se îndrepte cineva sau ceva, unde urmează să ajungă cineva sau ceva.

DESTINAȚIE, (rar) destinații, s. f. 1. Întrebuințare (hotărîtă dinainte). Nu se admite schimbarea de destinație a sumelor prevăzute în buget decît cu aprobarea adunării generale. STAT. GOSP. AGR. 29. 2. Loc către care se îndreaptă cineva sau unde se trimite ceva. Călătorii au ajuns cu bine la destinație.

DESTINAȚIE s.f. 1. Întrebuințare, folosire a unui lucru dinainte hotărîtă. 2. Loc, punct către care se îndreaptă cineva sau unde se trimite ceva. [Gen. -iei, var. destinațiune s.f. / cf. fr. destination, lat. destinatio].

DESTINAȚIE s. f. 1. întrebuințare dinainte hotărâtă. ◊ (inform.) dispozitiv sau program care primește informații. 2. loc, punct către care se îndreaptă cineva sau unde se trimite ceva. (< fr. destination, lat. destinatio)

DESTINAȚIE ~i f. 1) Întrebuințare dinainte stabilită (a unui lucru sau a unei persoane). 2) Loc către care se îndreaptă cineva sau unde se trimite ceva. [Art. destinația; G.-D. destinației; Sil. -ți-e] /<fr. destination, lat. destinatio, ~onis

DESTINAȚIUNE s.f. v. destinație.

destinați(un)e f. 1. întrebuințare determinată: fiecare din noi are câte o destinațiune particulară; 2. locul unde se duce cineva: a ajunge la destinațiune; 3. locul unde se trimete ceva.

*destinațiúne f. (lat. destinátio, -ónis). Scop: destinațiunea reală a piramidelor Egiptuluĭ e încă nesigură. Locu unde se duce o ființă, unde e trimeasă o scrisoare, o marfă: baniĭ s’au dus la destinațiunea lor, destinațiunea acestei mărfi e Italia. – Și -áție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

destinație (desp. -ți-e) s. f., art. destinația (desp. -ți-a), g.-d. art. destinației; pl. destinații, art. destinațiile (desp. -ți-i-)

destinație (-ți-e) s. f., art. destinația (-ți-a), g.-d. art. destinației; pl. destinații, art. destinațiile (-ți-i-)

destinație s. f. (sil. -ți-e), art. destinația (sil. -ți-a), g.-d. art. destinației; pl. destinații, art. destinațiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESTINAȚIE s. funcție, scop, (înv.) săvârșire, săvârșit. (Ce ~ va avea această construcție?)

DESTINAȚIE s. funcție, scop, (înv.) săvîrșire, săvîrșit. (Ce ~ va avea această construcție?)

Intrare: destinație
destinație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destinație
  • destinația
plural
  • destinații
  • destinațiile
genitiv-dativ singular
  • destinații
  • destinației
plural
  • destinații
  • destinațiilor
vocativ singular
plural
destinațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destinațiune
  • destinațiunea
plural
  • destinațiuni
  • destinațiunile
genitiv-dativ singular
  • destinațiuni
  • destinațiunii
plural
  • destinațiuni
  • destinațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

destinație, destinațiisubstantiv feminin

  • 1. Întrebuințare (hotărâtă dinainte). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Nu se admite schimbarea de destinație a sumelor prevăzute în buget decît cu aprobarea adunării generale. STAT. GOSP. AGR. 29. DLRLC
    • 1.1. informatică Dispozitiv sau program care primește informații. MDN '00
  • 2. Loc, persoană către care se îndreaptă cineva sau unde se trimite ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Călătorii au ajuns cu bine la destinație. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.