2 intrări
24 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (7)
- relaționale (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESPĂTURARE s. f. v. despăturire.
DESPĂTURARE s. f. v. despăturire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
DESPĂTURARE s. f. v. despăturire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despăturare sf vz despăturire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPĂTURA vb. I v. despături.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPĂTURA vb. I v. despături.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
DESPĂTURA vb. I v. despături.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPĂTURI, despăturesc, vb. IV. Tranz. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. [Var.: despătura vb. I] – Pref. des- + [îm]pături.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPĂTURIRE, despăturiri, s. f. Acțiunea de a despături și rezultatul ei. [Var.: despăturare s. f.] – V. despături.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPĂTURIRE, despăturiri, s. f. Acțiunea de a despături și rezultatul ei. [Var.: despăturare s. f.] – V. despături.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
despătura vt vz despături
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despături vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V. ~ra / Pzi: ~resc / E: des- + (îm)pături] 1-3 (C.i. hârtie, pânză etc.) A desface după ce a fost (împăturit), (îndoit sau) mototolit. 4 (Trs; c.i. paie) A desface din snop. modificată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despăturire sf [At: LB / V: ~rare / Pl: ~ri / E: despături] 1-3 Desfacere a unei hârtii, pânze etc. ce a fost (împăturită), (îndoită sau) mototolită Si: despăturit1 (1-3). 4 (Trs) Desfacere a paielor din snop Si: despăturit1 (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPĂTURI, despăturesc, vb. IV. Tranz. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. [Var.: despătura vb. I] – Des1- + [îm]pături.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
DESPĂTURI, despăturesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma despătura) A desface ceva (o pînză, o stofă, o hîrtie etc.) care fusese îndoit, strîns sau împăturit. Scoase o hîrtie, o despături, întinzînd-o jandarmului. CAMILAR, N. II 254. Își șterse mustățile... cu o batistă albă, pe care o despături atunci. C. PETRESCU, Î. II 113. Șeful de post, cu obrazul stors de sînge, i-a despăturat un teanc de hîrtii pe birou. POPA, V. 189. – Variantă: despătura, despătur, vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPĂTURIRE, despăturiri, s. f. (Și în forma despăturare) Acțiunea de a despături. – Variantă: despăturare s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DESPĂTURI ~esc tranz. (obiecte strânse, împăturite) A desfășura, întinzând; a desface. /des- + a [îm]pături
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
despături (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăturesc, 3 sg. despăturește, imperf. 1 despătuream; conj. prez. 1 sg. să despăturesc, 3 să despăturească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
despăturire s. f., g.-d. art. despăturirii; pl. despăturiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
despături (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăturesc, imperf. 3 sg. despăturea; conj. prez. 3 să despăturească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
despăturire s. f., g.-d. art. despăturirii; pl. despăturiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
despătura vb., ind. prez. 3 sg. și pl. despătură; conj. prez. 3 sg. și pl. despăture
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
despături vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăturesc, imperf. 3 sg. despăturea; conj. prez. 3 sg. și pl. despăturească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
despăturire s. f., g.-d. art. despăturirii; pl. despăturiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESPĂTURI vb. a desface, a dezdoi, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESPĂTURIRE s. desfacere, dezdoire. (~ unei coli de hârtie.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESPĂTURI vb. a desface, a dezdoi, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPĂTURIRE s. desfacere, dezdoire. (~ unei coli de hîrtie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A despături ≠ a împături
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT2) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
despături, despăturescverb
- 1. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Scoase o hîrtie, o despături, întinzînd-o jandarmului. CAMILAR, N. II 254. DLRLC
- Își șterse mustățile... cu o batistă albă, pe care o despături atunci. C. PETRESCU, Î. II 113. DLRLC
- Șeful de post, cu obrazul stors de sînge, i-a despăturat un teanc de hîrtii pe birou. POPA, V. 189. DLRLC
-
etimologie:
- Prefix des- + [îm]pături. DEX '09
despăturire, despăturirisubstantiv feminin
etimologie:
- despături DEX '98 DEX '09