despărțenie sf [At: (a. 1675) GCR I, 218/7 / V: (îrg) dispărțănie, (reg) ~țan~, dispărțanie, dis~ / Pl: ~ii / E: despărți + -enie] 1-5 Despărțire (1-4,6). 6 (Mat) Împărțire. 7 Clasificare. 8-9 Despărțire (16-17). 10 (Fig) Învrăjbire. 11 Bifurcare. 12 Despicare. 13-14 Despărțire (21-22). 15 Desfacere. 16 Rupere. 17 Despărțire (25). 18 Deosebire. 19-28 Despărțire (27-36). 29 Divorț. 30-40 Despărțire (38-48). 41 (Înv; pex) Parte. 42 (Îvr) Subdiviziune. 43-50 Despărțire (52-59). 51 (Înv) Distanță.

DESPĂRȚENIE sf. 1 Despărțire: momentul despărțeniei de părinți era solemn pentru mireasă (I.-GH.) ¶ 2 Desfacerea căsătoriei, divorț: carte de ~; o asemenea lume... unde se închiagă logodne și se urzesc despărțenii (GN.) [d e s p ă r ț i].

DESPĂRȚENIE, despărțenii, s. f. (Popular) Desfacere a unei căsătorii; despărțire (2), divorț. Ca să-și înduplece soțul părăsit să consimtă la despărțenie, îi dăruise două moșii. M. I. CARAGIALE, C. 129.

despărțenie f. desfacerea căsătoriei, divorț.

despărțeníe f. Separațiune, divorț.

despărțanie sf vz despărțenie

dispărțanie sf vz despărțenie

dispărțănie sf vz despărțenie

dispărțenie sf vz despărțenie

despărțenie (înv., reg.) (desp. -ni-e) s. f., art. despărțenia (desp. -ni-a), g.-d. art. despărțeniei; pl. despărțenii, art. despărțeniile (desp. -ni-i-)

despărțenie (înv.) (-ni-e) s. f., art. despărțenia (-ni-a), g.-d. art. despărțeniei; pl. despărțenii, art. despărțeniile (-ni-i-)

despărțenie s. f. (sil. -ni-e), art. despărțenia (sil. -ni-a), g.-d. art. despărțeniei; pl. despărțenii, art. despărțeniile (sil. -ni-i-)

DESPĂRȚENIE s. v. despărțire, divorț, separare, separație.

despărțenie s. v. DESPĂRȚIRE. DIVORȚ. SEPARARE. SEPARAȚIE.

despărțénie, despărțenii, s.f. (reg.; înv.) 1. Despărțire. 2. Desfacere. 3. Rupere. 4. Divorț; despărțaștină. – Din despărți + suf. -enie (MDA).