2 intrări
36 de definiții
din care- explicative (20)
- morfologice (5)
- relaționale (10)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESPUIAT, -Ă, despuiați, -te, adj. 1. Dezbrăcat, în pielea goală; p. ext. îmbrăcat foarte sumar sau decoltat. ♦ (Despre copaci sau plante) Lipsit de frunze, de verdeață. 2. Jefuit, prădat. 3. (Despre o carte, un dosar, o publicație etc.) Din care s-a extras tot ce interesează dintr-un anumit punct de vedere, care a fost excerptat. [Pr.: -pu-iat. – Var.: despoiat, -ă adj.] – V. despuia.
DESPUIAT, -Ă, despuiați, -te, adj. 1. Dezbrăcat, în pielea goală; p. ext. îmbrăcat foarte sumar sau decoltat. ♦ (Despre copaci sau plante) Lipsit de frunze, de verdeață. 2. Jefuit, prădat. 3. (Despre o carte, un dosar, o publicație etc.) Din care s-a extras tot ce interesează dintr-un anumit punct de vedere, care a fost excerptat. [Pr.: -pu-iat. – Var.: despoiat, -ă adj.] – V. despuia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
despuiat1 sn [At: MDA ms / V: (reg) ~poi~, dispoi~, (înv) ~poli~ / Pl: ~uri / E: despuia] 1-5 Despuiere (1-5). 6 (Pex) Dezbrăcare. 7-11 Despuiere (7-11). 12 (Pan) Defrișare. 13-15 Despuiere (13-15). 16 Depopulare. 17 Despuiere (17).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despuiat2, ~ă a [At: PRAV. 369 / V: (reg) ~poi~, dispoi~, (înv) ~poli~ / Pl: ~ați, ~e / E: despuia] 1 (Îrg; Mol) Jupuit de piele. 2 (Trs; d. blana jupuită) Căreia i se desprinde părul. 3 (Înv; d. tencuială) Coșcovit2. 4 (Pop) Dezbrăcat până la piele. 5 (Pop) Care are o ținută vestimentară excesiv de sumară. 6 (Pex) Dezbrăcat2. 7 (Pex) Care nu mai are nici un ban. 8 (Pan; d. fructe, legume, pâine) Căruia i s-a înlăturat coaja. 9 (Ban; îf ~poi~; d. coceni) Fără boabe. 10 (Reg; îf ~poi~; d. știuleți) Fără foi. 11 (Pan; d. plante) Fără frunze. 12 (Pan) Fără vegetație. 13 (Pan; d. păduri) Defrișat2. 14-15 (D. oameni) Care a fost jefuit de (tot) ce are mai de preț. 16 (D. oameni) Asuprit2. 17 (Îrg; d. țări, regiuni) Depopulat2. 18 (D. oameni) Privat de un drept, de un bun etc. de care se bucurase mai înainte. 19 (D. opere scrise, izvoare etc.) Din care s-a extras tot ceea ce prezintă interes în vederea unei cercetări, analize etc. Si: excerptat. modificată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPUIAT, -Ă, despuiați, -te, adj. 1. Dezbrăcat, în pielea goală; p. ext. îmbrăcat sumar. În cîteva minute locul se umplea de căruțe, de cai, de catîri, de urși, de pîlcuri de copii despuiați. GALACTION, O. I 474. Dumneata nu vezi că eu umblu de atîtea zile despuiat, cu gîtul gol? SEBASTIAN, T. 89. ◊ Fig. Înaintea lui mă simțeam totdeauna despuiată, ca înaintea unui judecător. DAVIDOGLU, O. 67. ♦ (Despre copaci, plante) Lipsit de frunze, de verdeață; gol, uscat. Prin vale bătea vîntul, șuiera printre fagii și stejarii despuiați. DUMITRIU, N. 177. 2. (Despre persoane) Jefuit, prădat. 3. (Despre o carte, un dosar, un document, un manuscris) Din care s-a extras (pînă la ultimul amănunt) tot ce prezintă interes pentru o anumită chestiune. – Variantă: despoiat, -ă (M. I. CARAGIALE, C. 130, GOROVEI, C. 227) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despuiat a. 1. desbrăcat, în pielea goală; 2. prădat cu totul.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despuĭát V. despoĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DESPOIA vb. I v. despuia.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPOIA vb. I v. despuia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
DESPOIA vb. I v. despuia.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPOIAT, -Ă adj. v. despuiat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPOIAT, -Ă adj. v. despuiat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
DESPOIAT, -Ă adj. v. despuiat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPUIA, despoi, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) dezbrăca în pielea goală. ♦ A (se) desfrunzi; a lăsa sau a rămâne fără verdeață. 2. Tranz. A-i lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. 3. Tranz. A jupui de piele. ♦ (Rar) A curăța de coajă; a coji. 4. Tranz. A scoate dintr-o scriere, dintr-un dosar, dintr-o publicație etc. tot ce prezintă interes, dintr-un anumit punct de vedere; a excerpta. ◊ Expr. A despuia scrutinul = a scoate din urnă și a număra voturile obținute într-o alegere. [Pr.: -pu-ia. – Var.: despoia vb. I] – Lat. dispoliare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPUIA, despoi, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) dezbrăca în pielea goală. ♦ A (se) desfrunzi; a lăsa sau a rămâne fără verdeață. 2. Tranz. A-i lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. 3. Tranz. A jupui de piele. ♦ (Rar) A curăța de coajă; a coji. 4. Tranz. A scoate dintr-o scriere, dintr-un dosar, dintr-o publicație etc. tot ce prezintă interes, dintr-un anumit punct de vedere; a excerpta. ◊ Expr. A despuia scrutinul = a scoate din urnă și a număra voturile obținute într-o alegere. [Pr.: -pu-ia. – Var.: despoia vb. I] – Lat. dispoliare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
despoia v vz despuia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despoiat2, ~ă a vz despuiat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despoiat1 sn vz despuiat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despoliat, ~ă a vz despuiat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despuia [At: PRAV. 23 / V: ~poia, dispoia / Pzi: ~poi / E: ml dispoliare] 1 vt (Îrg; Mol) A jupui de piele. 2 vr (Trs; d. blana jupuită) A se desprinde singură de pe piele. 3 vr (Înv; d. tencuială) A se coșcovi. 4-5 vtr A (se) dezbrăca până la piele. 6-7 vtr (A face să rămână sau) a rămâne într-o ținută vestimentară excesiv de sumară. 8-9 vtr (Pgn; pop) A (se) dezbrăca. 10 vt (Îlav) Pe ~ate Până la ultimul ban. 11 vt (Pan; c.i. legume, fructe etc.) A scoate coaja. 12 vt (Ban; îf. ~poia) A face să se desprindă de pe cocean. 13 vt (Reg; îf ~poia; c.i. știuleți) A curăța de foi. 14-17 vtr (Pan) (A face să rămână sau) a rămâne (fără frunze sau) fără vegetație. 18 vt (Pan; c.i. păduri) A defrișa fără milă. 19 vt (D. hoți, bandiți, dușmani; c.i. victime) A-și însuși prin mijloace necinstite (tot) ceea ce are mai de preț cineva. 20 vt (D. stăpâni asupritori) A dispune în mod nedrept luarea unor bunuri. 21 vt (Îrg; d. țări, regiuni) A depopula. 22 vt (C.i. oameni) A priva de un drept, un bun etc. de care se bucurase mai înainte. 23 vt (C.i. opere scrise, izvoare etc.) A extrage tot ceea ce prezintă interes în vederea unei cercetări, analize etc. Si: a excerpta. 24 vt (Îe) A ~ scrutinul A scoate din urnă și a număra toate voturile obținute de candidați în alegeri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dispoet, ~ă a vz despuiat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPUIA, despoi, vb. I. Tranz. (Și în forma despoia, adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de») 1. (Uneori determinat prin «la piele» sau «pînă la piele») A dezbrăca, a lăsa în pielea goală. Gaițele, scai pe soră-mea, o despoaie la piele, o gîdilă, o ciup, o înveșmîntează cu cămașa scoasă din lacră. STANCU, D. 179. ◊ Refl. Ca și cum ar fi fost să se îmbăieze, se despoia de tot puținul ce avea pe dinsa. M. I. CARAGIALE, C. 138. ♦ Fig. (Cu privire la arbori sau la locuri cu vegetație) A desfrunzi; a lăsa fără verdeață. Suflă, doamne – un vînt, Suflă-l pe pămînt, Brazii să-i despoaie, Paltini să îndoaie. ALECSANDRI, P. P. 189. ◊ Refl. De verziș se despoiau, Cu nori negri se-nvăleau, Frunzele-și îngălbineau. ALECSANDRI, P. I 107. 2. A-i lua cuiva tot ce are, a lăsa pe cineva fără nimic; a prăda, a jefui. Iau din gura omului cea din urmă bucățică de pîne, îl despoaie de cea de pe urmă haină. GHEREA, ST. CR. II 114. El schimbase patru femei, care toate l-au despuiat și jăfuit. SLAVICI, O. II 384. Și pîndește la strîmtori, De despoaie negustori Și tot prinde la boieri, De-i curăță de averi. ALECSANDRI, P. P. 159. ◊ Refl. Trebuie să fii mai năuc decît toți năucii de pe lumea asta, dacă gîndești că s-o despoia boierimea, ca să te răsplătească pentru niscai trebi gata-mplinite. GALAN, Z. R. 39. ◊ (Cu privire la obiectul jefuit) Ia – că-mi sari cu vorba că eu fur din gard! Vreai să-ți fac eu poate gardul nou? Ba bine; Leagă-te de fată-ți, ce te legi de mine? Ea-ți despoaie gardul. COȘBUC, P. I 252. Împăratul Constantin... se deprinsese strașnic a despuia fără rușine capetele de operă ale lumii, ca să-și împodobească cu ele Constantinopolea sa. ODOBESCU, S. III 72. 3. (Cu privire la ființe sau la părți ale corpului; uneori determinat prin «de piele») A jupui. Optzeci de oi despoaie Și prin frigări le pun; De surle, de cimpoaie Pădurile răsun. NEGRUZZI, S. II 24. Alelei! pui de ciocoi! De te-aș prinde la zăvoi, Să-ți dau măciuci să te moi, De piele să te despoi! ALECSANDRI, P. P. 250. ♦ (Rar, determinat prin «de coajă») A curăța de coajă; a coji. (Atestat în forma despoia) Părinte Vavila, întrebă Grigoriță... despoind foarte metodic de coajă un măr domnesc, aveți capre multe în mînăstire? HOGAȘ, DR. 268. 4. A scoate dintr-o scriere, dintr-un registru, dintr-un dosar etc. tot ce prezintă interes pentru lămurirea unei chestiuni. (Refl. pas.) Pentru această ediție critică s-au despuiat toate manuscrisele. ◊ A despuia scrutinul = a scoate din urnă și a număra voturile obținute într-o alegere. – Variantă: despoia vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DESPUIA despoi tranz. 1) A face să se despoaie. 2) (persoane) A deposeda de tot ce are, cu forța; a prăda; a jefui; a jecmăni; a jupui. 3) (animale moarte) A curăța de piele; a jumuli; a ecarisa; a jupui. 4) rar (arbori, plante etc.) A curăța de coajă; a coji; a jupui. 5) (materiale dintr-un text, dosar sau dintr-o lucrare, publicație) A extrage în vederea studierii sau întocmirii unui studiu științific; a excerpta. ◊ ~ scrutinul a extrage din urnă buletinele de vot pentru a stabili rezultatele unei alegeri. [Sil. -pu-ia] /<lat. dispoliare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE DESPUIA mă despoi intranz. 1) (despre persoane) A se dezbrăca în pielea goală; a scoate toate hainele; a se dezgoli. 2) (despre arbori, arbuști) A-și lepăda frunzișul; a rămâne fără frunze; a se desfrunzi; a se dezgoli. /<lat. dispoliare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
despuià v. 1. a desbrăca până la piele, a prăda cu totul; 2. a cerceta într’un mod sumar: a despuia scrutinul; 3. a se lepăda: munții de verziș se despuiau AL. [Lat. DISPOLIARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despóĭ, a -ĭa v. tr. (lat. dĭs-spǒliere saŭ dĕ-spǒliare; it. spogliare, pv. despolhar, fr. dépouiller, sp. pg. despojar. – Despoĭ, dispoĭ, despoaĭe, despoĭem, despoĭațĭ; să despoaĭe. V. spoliez). Dezbrac de tot. Jăfuiesc, prad, spoliez: a despoĭa pe cineva de avere. Privez, lipsesc: vîntu a despoĭat pomiĭ de frunze. A despoĭa scrutinu, a cerceta buletinele de vot depuse în urnă. – În vest despuĭem, -spuĭațĭ, -uĭat. Forma pop. dispoĭ se aude și’n est, și’n vest.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
despuia (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. despoi, 3 despoaie, 1 pl. despuiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să despoi, 3 să despoaie; imper. 2 sg. afirm. despoaie(-l, despoai-o); ger. despuind
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
despuia (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. despoi, 3 despoaie, 1 pl. despuiem; conj. prez. 3 să despoaie; ger. despuind
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
despuia vb. (sil. -pu-ia), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. despoi, 3 sg. și pl. despoaie, 1 pl. despuiem; ger. despuind
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
despuia (ind. prez. 1 sg. despoi, 3 sg. și pl. despoaie, 1 pl. despuiem)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
despoiu, -poaie 3, -poiam 1 imp., -poiere inf. s.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESPUIAT adj., s. v. asuprit, exploatat, împilat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESPUIAT adj. v. deposedat, desfrunzit, jefuit, prădat, scuturat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESPUIAT adj. 1. v. dezbrăcat. 2. excerptat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESPUIAT adj. 1. dezbrăcat, dezgolit, gol, neîmbrăcat, nud, (reg.) pieligos, (Transilv. și Mold.) tîrșit. (Un om ~.) 2. excerptat. (Texte ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despuiat adj. v. DEPOSEDAT. DESFRUNZIT. JEFUIT. PRĂDAT. SCUTURAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despuiat adj., s. v. ASUPRIT. EXPLOATAT. ÎMPILAT. NĂPĂSTUIT. OPRIMAT. OROPSIT. PERSECUTAT. PRIGONIT. URGISIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPUIA vb. v. asupri, coji, defolia, deposeda, descoji, desfrunzi, exploata, împila, împovăra, jefui, jupui, năpăstui, năpârli, oprima, oropsi, persecuta, prăda, prigoni, scutura, tiraniza, urgisi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESPUIA vb. 1. v. dezbrăca. 2. v. excerpta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
despuia vb. v. ASUPRI. COJI. DEFOLIA. DEPOSEDA. DESCOJI. DESFRUNZI. EXPLOATA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. JEFUI. JUPUI. NĂPĂSTUI. NĂPÎRLI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRĂDA. PRIGONI. SCUTURA. TIRANIZA. URGISI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPUIA vb. 1. a (se) dezbrăca, a (se) dezgoli, (pop.) a (se) goli, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) tîrși. (Ce te-ai ~ așa?) 2. a excerpta. (A ~ un text.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
despuia (despoi, despuiat), vb. – 1. A jupui, a scoate pielea. – 2. A scoate, a dezgoli. – 3. A fura, a jefui, a prăda. – 4. A examina. – Var. despoia. Mr. dispol’u, dispul’are, megl. dispol’, istr. despol’u. Lat. dĭspolĭāre (Densusianu, Hlr., 189; Pușcariu 525; Candrea-Dens., 492; REW 2602; Tiktin), cf. it. despogliare, prov., cat. despullar, fr. dépouiller, sp., port. despojar. Sensul 4 este un galicism, care traduce sensul fr. dépouiller.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT108) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT107) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT107) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
despuiat, despuiatăadjectiv
- 1. În pielea goală. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dezbrăcat
- În cîteva minute locul se umplea de căruțe, de cai, de catîri, de urși, de pîlcuri de copii despuiați. GALACTION, O. I 474. DLRLC
- Dumneata nu vezi că eu umblu de atîtea zile despuiat, cu gîtul gol? SEBASTIAN, T. 89. DLRLC
- Înaintea lui mă simțeam totdeauna despuiată, ca înaintea unui judecător. DAVIDOGLU, O. 67. DLRLC
- 1.1. Îmbrăcat foarte sumar sau decoltat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.2. (Despre copaci sau plante) Lipsit de frunze, de verdeață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Prin vale bătea vîntul, șuiera printre fagii și stejarii despuiați. DUMITRIU, N. 177. DLRLC
-
-
- 3. (Despre o carte, un dosar, o publicație etc.) Din care s-a extras tot ce interesează dintr-un anumit punct de vedere, care a fost excerptat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: excerptat
etimologie:
- despuia DEX '98 DEX '09
despuia, despoiverb
- 1. A (se) dezbrăca în pielea goală. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dezbrăca
- Gaițele, scai pe soră-mea, o despoaie la piele, o gîdilă, o ciup, o înveșmîntează cu cămașa scoasă din lacră. STANCU, D. 179. DLRLC
- Ca și cum ar fi fost să se îmbăieze, se despoia de tot puținul ce avea pe dînsa. M. I. CARAGIALE, C. 138. DLRLC
- 1.1. A (se) desfrunzi; a lăsa sau a rămâne fără verdeață. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: desfrunzi
- Suflă, doamne – un vînt, Suflă-l pe pămînt, Brazii să-i despoaie, Paltini să îndoaie. ALECSANDRI, P. P. 189. DLRLC
- De verziș se despoiau, Cu nori negri se-nvăleau, Frunzele-și îngălbineau. ALECSANDRI, P. I 107. DLRLC
-
-
-
- Iau din gura omului cea din urmă bucățică de pîne, îl despoaie de cea de pe urmă haină. GHEREA, ST. CR. II 114. DLRLC
- El schimbase patru femei, care toate l-au despuiat și jăfuit. SLAVICI, O. II 384. DLRLC
- Și pîndește la strîmtori, De despoaie negustori Și tot prinde la boieri, De-i curăță de averi. ALECSANDRI, P. P. 159. DLRLC
- Trebuie să fii mai năuc decît toți năucii de pe lumea asta, dacă gîndești că s-o despoia boierimea, ca să te răsplătească pentru niscai trebi gata-mplinite. GALAN, Z. R. 39. DLRLC
- Ia – că-mi sari cu vorba că eu fur din gard! Vreai să-ți fac eu poate gardul nou? Ba bine; Leagă-te de fată-ți, ce te legi de mine? Ea-ți despoaie gardul. COȘBUC, P. I 252. DLRLC
- Împăratul Constantin... se deprinsese strașnic a despuia fără rușine capetele de operă ale lumii, ca să-și împodobească cu ele Constantinopolea sa. ODOBESCU, S. III 72. DLRLC
-
- 3. A jupui de piele. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: jupui
- Optzeci de oi despoaie Și prin frigări le pun; De surle, de cimpoaie Pădurile răsun. NEGRUZZI, S. II 24. DLRLC
- Alelei! pui de ciocoi! De te-aș prinde la zăvoi, Să-ți dau măciuci să te moi, De piele să te despoi! ALECSANDRI, P. P. 250. DLRLC
- 3.1. A curăța de coajă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: coji
- Părinte Vavila, întrebă Grigoriță... despoind foarte metodic de coajă un măr domnesc, aveți capre multe în mînăstire? HOGAȘ, DR. 268. DLRLC
-
-
- 4. A scoate dintr-o scriere, dintr-un dosar, dintr-o publicație etc. tot ce prezintă interes, dintr-un anumit punct de vedere. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: excerpta
- Pentru această ediție critică s-au despuiat toate manuscrisele. DLRLC
- A despuia scrutinul = a scoate din urnă și a număra voturile obținute într-o alegere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- dispoliare DEX '09 DEX '98