opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

desprăfuit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: desprăfui] 1-2 Desprăfuire (1-2).

desprăfuit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: desprăfui] 1-2 (D. un curent de aer sau un gaz încărcat cu praf) Din care s-au eliminat particulele solide în scopul (curățirii acestora sau al) recuperării particulelor valoroase.

DESPRĂFUI, desprăfuiesc, vb. IV. Tranz. A executa operația de desprăfuire. – Pref. des- + prăfui.

desprăfui vt [At: DEX / Pl: ~esc / E: des- + prăfui] 1-2 A executa operația de separare și de eliminare a particulelor solide dintr-un curent de aer sau de gaz încărcat cu praf, cu fum etc., în scopul (curățirii acestora sau al) recuperării particulelor valoroase.

DESPRĂFUI, desprăfuiesc, vb. IV. Tranz. A executa operația de desprăfuire. – Des1- + prăfui.

desprăfuĭésc v. tr. Scutur de praf. V. prăfuĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

desprăfui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desprăfuiesc, 3 sg. desprăfuiește, imperf. 1 desprăfuiam; conj. prez. 1 sg. să desprăfuiesc, 3 să desprăfuiască

desprăfui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desprăfuiesc, imperf. 3 sg. desprăfuia; conj. prez. 3 să desprăfuiască

desprăfui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desprăfuiesc, imperf. 3 sg. desprăfuia; conj. prez. 3 sg. și pl. desprăfuiască

Intrare: desprăfuit
desprăfuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desprăfuit
  • desprăfuitul
  • desprăfuitu‑
  • desprăfuită
  • desprăfuita
plural
  • desprăfuiți
  • desprăfuiții
  • desprăfuite
  • desprăfuitele
genitiv-dativ singular
  • desprăfuit
  • desprăfuitului
  • desprăfuite
  • desprăfuitei
plural
  • desprăfuiți
  • desprăfuiților
  • desprăfuite
  • desprăfuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: desprăfui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desprăfui
  • desprăfuire
  • desprăfuit
  • desprăfuitu‑
  • desprăfuind
  • desprăfuindu‑
 singular plural
  • desprăfuiește
  • desprăfuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desprăfuiesc
 (să)
  • desprăfuiesc
  • desprăfuiam
  • desprăfuii
  • desprăfuisem
a II-a (tu)
  • desprăfuiești
 (să)
  • desprăfuiești
  • desprăfuiai
  • desprăfuiși
  • desprăfuiseși
a III-a (el, ea)
  • desprăfuiește
 (să)
  • desprăfuiască
  • desprăfuia
  • desprăfui
  • desprăfuise
plural I (noi)
  • desprăfuim
 (să)
  • desprăfuim
  • desprăfuiam
  • desprăfuirăm
  • desprăfuiserăm
  • desprăfuisem
a II-a (voi)
  • desprăfuiți
 (să)
  • desprăfuiți
  • desprăfuiați
  • desprăfuirăți
  • desprăfuiserăți
  • desprăfuiseți
a III-a (ei, ele)
  • desprăfuiesc
 (să)
  • desprăfuiască
  • desprăfuiau
  • desprăfuiră
  • desprăfuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

desprăfui, desprăfuiescverb

  • 1. A executa operația de desprăfuire. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • Prefix des- + prăfui. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.