opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

desproprietărit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: desproprietări] Desproprietărire.

desproprietărit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: desproprietări] (D. oameni) Căruia i s-a luat dreptul de proprietate.

DESPROPRIETĂRI, desproprietăresc, vb. IV. Tranz. A lua cuiva dreptul de proprietate. [Pr.: -pri-e-] – Pref. des- + [îm]proprietări.

desproprietări vt [At: DEX / Pzi: ~resc / E: des- + (îm)proprietări] A lua cuiva dreptul de proprietate.

DESPROPRIETĂRI, desproprietăresc, vb. IV. Tranz. A lua cuiva dreptul de proprietate. [Pr.: -pri-e-] – Des1- + [îm]proprietări.

A DESPROPRIETĂRI ~esc tranz. (persoane) A lipsi în mod oficial de o proprietate. /des- + a [îm]proprietări

desproprietărì v. a expropria.

*desproprietărésc v. tr. (după împroprietăresc). Fam. Expropriez, scot din proprietate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

desproprietări (a ~) (desp. -pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desproprietăresc, 3 sg. desproprietărește, imperf. 1 desproprietăream; conj. prez. 1 sg. să desproprietăresc, 3 să desproprietărească

desproprietări (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desproprietăresc, imperf. 3 sg. desproprietărea; conj. prez. 3 să desproprietărească

desproprietări vb. (sil. -pri-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desproprietăresc, imperf. 3 sg. desproprietărea; conj. prez. 3 sg. și pl. desproprietărească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

A desproprietări ≠ a împroprietări

Intrare: desproprietărit
desproprietărit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desproprietărit
  • desproprietăritul
  • desproprietăritu‑
  • desproprietărită
  • desproprietărita
plural
  • desproprietăriți
  • desproprietăriții
  • desproprietărite
  • desproprietăritele
genitiv-dativ singular
  • desproprietărit
  • desproprietăritului
  • desproprietărite
  • desproprietăritei
plural
  • desproprietăriți
  • desproprietăriților
  • desproprietărite
  • desproprietăritelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: desproprietări
  • silabație: des-pro-pri-e- info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desproprietări
  • desproprietărire
  • desproprietărit
  • desproprietăritu‑
  • desproprietărind
  • desproprietărindu‑
 singular plural
  • desproprietărește
  • desproprietăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desproprietăresc
 (să)
  • desproprietăresc
  • desproprietăream
  • desproprietării
  • desproprietărisem
a II-a (tu)
  • desproprietărești
 (să)
  • desproprietărești
  • desproprietăreai
  • desproprietăriși
  • desproprietăriseși
a III-a (el, ea)
  • desproprietărește
 (să)
  • desproprietărească
  • desproprietărea
  • desproprietări
  • desproprietărise
plural I (noi)
  • desproprietărim
 (să)
  • desproprietărim
  • desproprietăream
  • desproprietărirăm
  • desproprietăriserăm
  • desproprietărisem
a II-a (voi)
  • desproprietăriți
 (să)
  • desproprietăriți
  • desproprietăreați
  • desproprietărirăți
  • desproprietăriserăți
  • desproprietăriseți
a III-a (ei, ele)
  • desproprietăresc
 (să)
  • desproprietărească
  • desproprietăreau
  • desproprietăriră
  • desproprietăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

desproprietări, desproprietărescverb

etimologie:
  • Prefix des- + [îm]proprietări. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.