2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
desprejurat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: desprejura] (Buc) Desprejurare.
desprejurat2, ~ă a [At: DL / Pl: ~ați, ~e / E: desprejura] (Buc; d. oameni) Care este descins de brâu, cingătoare etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPREJURAT, -Ă, desprejurați, -te, adj. (Mold., rar) Descins (de brîu, de cingătoare, de fustă, de catrință). Au venit oameni la dînsa în pețite și au aflat-o desprejurată. SBIERA, P. 220.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desprejura vt [At: TDRG / Pzi: ~rez / E: des- + (îm)prejura] (Buc; c.i. obiecte de îmbrăcăminte legate împrejurul taliei) A desface.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPREJURA, desprejurez, vb. I. Tranz. (Mold., rar, cu privire la obiecte de îmbrăcăminte care se leagă la cingătoare) A dezlega, a desprinde, a înlătura (de pe corp).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPREJURA, desprejurez, vb. I. Tranz. (Reg.) A dezlega, a descinge (brîul, cingătoarea etc.). – Din des1- + [îm]prejura.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
desprejurat, desprejuratăadjectiv
- 1. Descins (de brâu, de cingătoare, de fustă, de catrință). DLRLCsinonime: deschis
- Au venit oameni la dînsa în pețite și au aflat-o desprejurată. SBIERA, P. 220. DLRLC
-
desprejura, desprejurezverb
etimologie:
- des- + [îm]prejura. DLRM