DESPREJMUÍ, desprejmuiesc, vb. IV. Tranz. A scoate, a desființa împrejmuirea unei curți, a unui loc etc. – Des1- + [îm]prejmui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DESPREJMUÍ ~iésc tranz. (terenuri, curți etc. împrejmuite) A deschide, scoțând gardul. [Sil. -mu-i] /des- + a [îm]prejmui.
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A desprejmui ≠ a împrejmui, a îngrădi
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
desprejmuí vb. (sil. -mu-i-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desprejmuiésc, imperf. 3 sg. desprejmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. desprejmuiáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink