opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

despovărat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: ~verit / Pl: ~ați, ~e / E: despovăra] 1-2 Care este (eliberat sau) ușurat de o povară. modificată

despovărat1 sn [At: MDA ms / V: ~verit / Pl: (rar) ~uri / E: despovăra] 1-2 Despovărare (1-2).

DESPOVĂRA, despovărez, vb. I. Tranz. A lua sau a ușura cuiva povara. – Pref. des- + [îm]povăra.

despovăra vtr [At: VALIAN, V. / V: ~veri / Pzi: ~rez / E: des- + (îm)povăra] 1-4 (A (se) elibera sau) a (se) ușura de o povară.

despoveri v vz despovăra

despoverit2, ~ă a vz despovărat2

despoverit1 sn vz despovărat1

DESPOVĂRA, despovărez, vb. I. Tranz. A lua sau a ușura cuiva povara. – Des1- + [îm]povăra.

DESPOVĂRA, despovărez, vb. I. Tranz. A lua cuiva (din spinare) o greutate, o povară.

despovărà v. a ridica povara, a ușura.

despovăréz v. tr. (d. povară). Daŭ jos povara, ușurez, desăxănez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

despovăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. despovărez, 3 despovărează; conj. prez. 1 sg. să despovărez, 3 să despovăreze

despovăra (a ~) vb., ind. prez. 3 despovărează

despovăra vb., ind. prez. 1 sg. despovărez, 3 sg. și pl. despovărează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESPOVĂRA vb. a (se) ușura. (S-a ~ de greutatea din spinare.)

DESPOVĂRA vb. a (se) ușura. (S-a ~ de greutatea din spinare.)

A despovăra ≠ a împovăra

Intrare: despovărat
despovărat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despovărat
  • despovăratul
  • despovăratu‑
  • despovărată
  • despovărata
plural
  • despovărați
  • despovărații
  • despovărate
  • despovăratele
genitiv-dativ singular
  • despovărat
  • despovăratului
  • despovărate
  • despovăratei
plural
  • despovărați
  • despovăraților
  • despovărate
  • despovăratelor
vocativ singular — —
plural — —
despoverit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: despovăra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despovăra
  • despovărare
  • despovărat
  • despovăratu‑
  • despovărând
  • despovărându‑
 singular plural
  • despovărează
  • despovărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despovărez
 (să)
  • despovărez
  • despovăram
  • despovărai
  • despovărasem
a II-a (tu)
  • despovărezi
 (să)
  • despovărezi
  • despovărai
  • despovărași
  • despovăraseși
a III-a (el, ea)
  • despovărează
 (să)
  • despovăreze
  • despovăra
  • despovără
  • despovărase
plural I (noi)
  • despovărăm
 (să)
  • despovărăm
  • despovăram
  • despovărarăm
  • despovăraserăm
  • despovărasem
a II-a (voi)
  • despovărați
 (să)
  • despovărați
  • despovărați
  • despovărarăți
  • despovăraserăți
  • despovăraseți
a III-a (ei, ele)
  • despovărează
 (să)
  • despovăreze
  • despovărau
  • despovărară
  • despovăraseră
despoveri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

despovăra, despovărezverb

etimologie:
  • Prefix des- + [îm]povăra. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.