DESPOTMOLÍRE, despotmoliri, s. f. Acțiunea de a despotmoli. – V. despotmoli.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
despotmolíre s. f., g.-d. art. despotmolírii; pl. despotmolíri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESPOTMOLÍ, despotmolesc, vb. IV. Tranz. A scoate un vehicul, o navă etc. din nămol; a scoate pe cineva din împotmolire. ♦ A curăța un șanț, un bazin etc. de nămolul depus la fund. – Des1- + [îm]potmoli.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DESPOTMOLÍ ~ésc tranz. 1) (vehicule, ființe etc. împotmolite) A scoate din nisip, zăpadă, noroi etc., înlesnind înaintarea. 2) (canale, conducte etc. înfundate) A curăța de depuneri (gunoi, nisip etc.); a desfunda; a destupa. /des- + a (îm)potmoli
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESPOTMOLÍ vb. (reg.) a (se) dezgloda, a (se) deznomoli.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
despotmolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despotmolésc, imperf. 3 sg. despotmoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. despotmoleáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink