deposedéz v. tr. (fr. de-posseder, d. posséder, a poseda). Scot din posesiune, despoĭ: a deposeda pe cineva de drepturĭ, de casă. Maĭ rar și desp-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

desposedéz V. deposedez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink