despiedicare sf [At: VALIAN, V. / V: dăspiedec~, ~pedec~, ~dec~, deșchi~ / Pl: ~cări / E: despiedica] 1 Scoatere a piedicii unui animal Si: despiedicat¹ (1). 2 Înlăturare a piedicii de la o roată, pentru a se deplasa Si: despiedicat¹ (2). 3 Dezlegare a picioarelor unei persoane, pentru a putea merge Si: despiedicat¹ (3). 4 Acționare a piedicii unei arme de foc, pentru a trage Si: despiedicat¹ (4).

DESPIEDICA, despiedic, vb. I. Tranz. 1. A scoate piedica de la picioarele unui animal sau de la roata unui vehicul. 2. A ridica piedica de la o armă de foc. [Var.: despiedeca vb. I] – Pref. des- + [îm]piedica.

dăspiedeca v vz despiedica

dăspiedecare sf vz despiedicare

dechedeca vt vz despiedica

dechedecare sf vz despiedicare

despedeca vt vz despiedica

despedecare sf vz despiedicare

despedica vt vz despiedica

despedicare sf vz despiedicare

despiedeca v vz despiedica

despiedecare sf vz despiedicare

despiedica vt [At: LB / V: dăspiedeca, ~pedeca, ~deca, deșchi~ / Pzi: ~iedic / E: des- + piedica] 1 A scoate piedica unui animal. 2 A înlătura piedica de la o roată, pentru a se deplasa. 3 A dezlega o persoană la picioare, pentru a putea merge. 4 (Reg; îe) A ~ caii A lăsa pe cineva în voia lui. 5 (Reg; îae) A pleca în altă parte. 6 A trage piedica unei arme de foc.

deșchedeca v vz despiedica

deșchedecare sf vz despiedicare

DESPIEDECA, -DICA (-dec, -dic) vb. tr. A scoate piedica (de la picioarele unui cal sau unei vite, de la roata unei trăsuri, etc.): acolo va găsi păscînd un cal împiedecat, pe acela să-l despiedice și să-l încalice (VOR.) [împiedeca].

DESPIEDICA, despiedic, vb. I. Tranz. 1. A scoate piedica de la picioarele unui animal sau de la roata unui vehicul. 2. A ridica piedica de la o armă de foc. [Var.: despiedeca vb. I] – Des¹- + [îm]piedica.

DESPIEDICA, despiedic, vb. I. Tranz. A scoate piedica (de la picioarele unui animal sau de la roata unui vehicul). A despiedicat calul și i-a dat drumul pe cîmp. ◊ Absol. Împiedică la deal și despiedică la vale, se spune despre omul prost, care face toate pe dos. – Variantă: despiedeca vb. I.

A DESPIEDICA despiedic tranz. 1) (animale) A elibera scoțând piedica. 2) (roțile unui vehicul, un vehicul) A permite să se miște, înlăturind piedica. [Sil. -pie-di-] /des- + a [îm]piedica

despiedecà v. a scoate piedica, a descurca calul, roata.

despédec (est) și despiédec (vest), a -á v. tr. (d. pedică, pĭedică). Scot pedica: a despedeca calu, căruța. – Și despedic, despĭedic, cînd e acc. pe răd.

despĭédec V. despedec.

despiedicare (desp. -pie-) s. f., g.-d. art. despiedicării; pl. despiedicări

despiedicare (-pie-) s. f., g.-d. art. despiedicării; pl. despiedicări

despiedicare s. f. (sil. -pie-), g.-d. art. despiedicării; pl. despiedicări

despiedica (a ~) (desp. -pie-) vb., ind. prez. 1 sg. despiedic, 2 sg. despiedici, 3 despiedică; conj. prez. 1 sg. să despiedic, 3 să despiedice

despiedica (a ~) (-pie-) vb., ind. prez. 1 sg. despiedic, 3 despiedică

despiedica vb. (sil. -pie-), ind. prez. 1 sg. despiedic, 3 sg. și pl. despiedică

A despiedica ≠ a împiedica