DESPICĂTÚRĂ, despicături, s. f. 1. Tăietură, crăpătură făcută în lungime. 2. Bucată despicată, mai ales dintr-un lemn. – Despica + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DESPICĂTÚRĂ ~i f. 1) Loc despicat. 2) Bucată despicată dintr-un întreg. /a despica + suf. ~ătură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESPICĂTÚRĂ s. crăpătură, spintecătură, tăietură. (~ la o fustă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

despicătúră s. f., g.-d. art. despicătúrii; pl. despicătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

despicătúră f., pl. ĭ. Lucru despicat, bucată de lemn despicat. V. draniță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink