DESPECETLUÍT s. n. Despecetluire. – V. despecetlui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESPECETLUÍT adj. desigilat. (Colet ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESPECETLUÍT s. desigilare, despecetluire. (~ul unei scrisori oficiale.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
despecetluít s. n. (sil. -tlu-)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESPECETLUÍ, despecetluiesc, vb. IV. Tranz. A rupe, a scoate pecețile de pe o învelitoare, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. – Des1- + pecetlui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DESPECETLUÍ ~iésc tranz. (încăperi, uși, obiecte sigilate) A deschide, scoțând pecetea; a desigila. /des- + a pecetlui
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESPECETLUÍ vb. a desigila. (A ~ un colet.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A despecetlui ≠ a pecetlui, a sigila
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
despecetluí vb. (sil. -tlu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despecetluiésc, imperf. 3 sg. despecetluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. despecetluiáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
despecetluĭésc v. tr. Scot de supt pecete, rup pecețile, desigilez.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink