DESPACHETÁ, despachetez, vb. I. Tranz. A desface, a scoate un obiect din ambalajul în care se află împachetat. ♦ A deschide, a desface un pachet, o ladă etc. pentru a scoate obiectele din interior. – Des1- + [îm]pacheta. Cf. fr. dépaqueter.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DESPACHETÁ ~éz tranz. (obiecte) A scoate dintr-un pachet; a face să se vadă înlăturând ambalajul; a dezveli. /des- + a [îm]pacheta
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DESPACHETÁ vb. tr. a desface ceea ce a fost împachetat. (după fr. dépaqueter)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A despacheta ≠ a împacheta
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
despachetá vb., ind. prez. 1 sg. despachetéz, 3 sg. și pl. despacheteáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
despachetéz v. tr. (ca și îm-pachetez). Desfac pachetu (lada, balotu) saŭ scot din pachet: a despacheta niște cărțĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink