DESINENȚIÁL, -Ă, desinențiali, -e, adj. (Lingv.) De desinență. [Pr.: -ți-al] – Din fr. désinentiel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

DESINENȚIÁL, -Ă adj. Referitor la desinență. [Pron. -ți-al. / < fr. désinentiel].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DESINENȚIÁL, -Ă adj. de desinență. (< fr. désinentiel)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

desinențiál adj. m.(sil. -ți-al ), pl. desinențiáli; f. sg. desinențiálă, pl. desinențiále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink