DESÍȘ, desișuri, s. n. 1. Grup de arbuști, de tufe, de buruieni etc.; p. ext. pădure tânără foarte deasă. 2. Fig. (Rar) Mulțime mare, îngrămădeală, îmbulzeală (de oameni). – Des² + suf. -iș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DESÍȘ ~uri n. 1) Loc acoperit cu mulți arbuști, tufari și ierburi; desime. 2) Pădure tânără și deasă. /des + suf. ~iș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESÍȘ s. crâng, hățiș, stufăriș, tufăriș, tufiș, (rar) stuf, tufărie, (pop.) bunget, desime, (reg.) hălăciugă, huceag, huci. (Iepurele s-a ascuns într-un ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Desiș ≠ răriș
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

desíș s. n., pl. desíșuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

desíș n., pl. urĭ. Loc unde-s copăceiĭ deșĭ în pădure (sihlă, hățiș).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink