DESHUMÁRE, deshumări, s. f. Acțiunea de a deshuma și rezultatul ei; exhumare. – V. deshuma.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DESHUMÁRE s.f. Acțiunea de a deshuma; exhumare. [< deshuma].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DESHUMÁRE s. dezgropare, dezgropat, exhumare. (~ unui mort.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deshumáre s. f., g.-d. art. deshumării; pl. deshumări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESHUMÁ, deshumez, vb. I. Tranz. A dezgropa osemintele unui mort; a exhuma. – Des¹- + [în]huma.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A DESHUMÁ ~éz tranz. (cadavre, oseminte) A scoate din mormânt, din humă; a dezgropa; a exhuma. /des- + a [în]huma
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESHUMÁ vb. I. tr. A scoate din pământ un cadavru; a exhuma; a dezgropa. [P.i. -mez. / după înhuma].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DESHUMÁ vb. tr. 1. a dezgropa, a scoate din pământ un cadavru; a exhuma. 2. (fig.) a scoate la iveală, a aduce în discuție fapte, lucruri uitate. (< des- + /în/huma)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DESHUMÁ vb. a dezgropa, a exhuma, (înv. și reg.) a dezmormânta. (A ~ un mort îngropat.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A deshuma ≠ a îngropa, a înhuma, a înmormânta
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deshumá vb., ind. prez. 1 sg. deshuméz, 3 sg. și pl. deshumeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink