desholba v [At: DOSOFTEI, V. S., decembrie, 200^r/35 / V: (îvr) ~svo~ / S și: dez~ / Pzi: ~bez / E: des- + holba] 1 vt (Buc; c.i. ochii holbați, cu privirea fixă) A face să revină la aspectul normal. 2 vr (Înv; d. oameni) A-și reveni în urma unui leșin Si: a se dezmetici. 3-4 vtr (Reg) A (se) lumina la minte. 5 vr (Reg) A deveni mai priceput. modificată

desholbéz (mă) v. refl. (ca și holbez, adică „nu maĭ holbez ochiĭ de frică”). Vechĭ. Îmĭ vin în fire, îmĭ trece spaĭma.