DESFĂȘURARE, desfășurări, s. f. Acțiunea de a (se) desfășura și rezultatul ei. ♦ Așezare a unei suprafețe geometrice pe un plan fără deformări, rupturi, îndoiri. ♦ (În literatură și în reprezentări scenice, în sintagma) Desfășurarea acțiunii = evoluția acțiunii, succesiunea diferitelor momente ale acesteia în vederea deznodământului. – V. desfășura.

desfășurare sf [At: POLIZU/ Pl: ~rări / E: desfășura] 1 Desfacere a unor obiecte strânse, ghemuite Si: (îvr) desfășurat¹ (1), desfășurământ (1). 2 Întindere pe toată suprafața a unui material Si: (îvr) desfășurat¹ (2), desfășurământ (2). 3 Întindere în plan a suprafeței anumitor corpuri geometrice Si: (îvr) desfășurat¹ (3), desfășurământ (3). 4 (Teh) Operație de întindere a unui fir scos de pe un mosor, o bobină etc. Si: (îvr) desfășurat¹ (4), desfășurământ (4). 5 Întâmplare a unor fapte, acțiuni etc. Si: (îvr) desfășurat¹ (5), desfășurământ (5). 6 Înfăptuire pe etape succesive și pe un plan larg a unor acțiuni de luptă Si: (îvr) desfășurat¹ (6), desfășurământ (6). 7 (Mil) Trecere a unei unități în formație de luptă Si: (îvr) desfășurat¹ (7), desfășurământ (7). 8 (Spc) Prezentare organizată a unor cifre în tabele, scheme etc. Si: (îvr) desfășurat¹ (8), desfășurământ (8). 9 (Îvr) Degajare. 10 Dezvoltare. 11 Prezentare succesivă a unor priveliști Si: (îvr) desfășurat¹ (11), desfășurământ (11). 12 Scurgere a evenimentelor, acțiunilor, faptelor Si: mers¹, (îvr) desfășurat¹ (12), desfășurământ (12). 13 (Pex) Etalare. 14 (Lit; îs) ~a acțiunii Succesiune a diferitelor momente dintr-o operă literară sau reprezentație scenică, în vederea deznodământului.

DESFĂȘURARE, desfășurări, s. f. Acțiunea de a (se) desfășura și rezultatul ei. ♦ Întindere în plan a suprafeței anumitor corpuri geometrice (con, cilindru etc.). ♦ (În literatură și în reprezentări scenice, în sintagma) Desfășurarea acțiunii = evoluția acțiunii, succesiunea diferitelor ei momente în vederea deznodământului. – V. desfășura.

DESFĂȘURA, desfășor, vb. I. 1. Tranz. A face ca un obiect să nu mai fie înfășurat sau ghemuit, a desface, a întinde în toată lungimea sau suprafața. ◊ Refl. Un sul de hârtie se desfășoară. ♦ Refl. (Despre unități militare) A trece de la o formație de marș la dispozitivul de luptă. 2. Refl. și tranz. Fig. (Despre locuri și priveliști din natură) A (se) înfățișa, a (se) arăta treptat (în toată amploarea); a (se) întinde, a (se) așterne până departe. ♦ Refl. (Despre fapte, evenimente etc.) A se petrece, a decurge; a evolua în fazele sale succesive. 3. Tranz. A înfăptui o acțiune de durată, pe etape succesive și pe un plan larg. ◊ Refl. Ce viață trepidantă trebuie să se desfășoare acolo! [Prez. ind. și: desfășur] – Pref. des- + [în]fășura.

desfășura [At: LB / Pzi: desfășor și desfășur / E: ml disfaciolare sau des- + (în)fășura] 1 vt (C.i. obiecte) A face să nu mai fie înfășurat, ghemuit, strâns Si: a derula, a desface. 2 vt A întinde pe toată lungimea sau suprafața. 3 vr (D. fapte, acțiuni) A se petrece. 4 vr A evolua în faze succesive Si: a decurge. 5 vt (C.i. acțiuni de luptă) A înfăptui pe etape succesive și pe un plan larg în vederea unui scop. 6 vt (D. unități militare) A trece în formație de luptă. 7 vt A da dovadă de... 8 vt (Îvr) A degaja. 9 vt A dezvolta. 10-11 vtr (Fig; d. locuri și priveliști din natură) A (se) arăta treptat în toată amploarea Si: a se înfățișa. 12-13 vtr A (se) întinde până departe.

DESFĂȘURA, desfășor, vb. I. 1. Tranz. A face ca un obiect să nu mai fie înfășurat sau ghemuit, a desface, a întinde în toată lungimea sau suprafața. ◊ Refl. Un sul de hârtie se desfășoară. ♦ Refl. (Despre unități militare) A trece la o formație de luptă. 2. Refl. și tranz. Fig. (Despre locuri și priveliști din natură) A (se) înfățișa, a (se) arăta treptat (în toată amploarea); a (se) întinde, a (se) așterne până departe. ♦ Refl. (Despre fapte, evenimente etc.) A se petrece, a decurge; a evolua în fazele sale succesive. 3. Tranz. A înfăptui o acțiune de durată, pe etape succesive și pe un plan larg. ◊ Refl. Ce viață trepidantă trebuie să se desfășoare acolo! [Prez. ind. și: desfășur] – Lat. disfasciolare sau rom. des¹- + [în]fășura.

DESFĂȘURA, desfășor și desfășur, vb. I. 1. Tranz. A face să nu mai fie înfășurat sau ghemuit, a desface, a întinde în toată lungimea sau suprafața. Armatele... Desfășură largi steaguri de falnică paradă. ALECSANDRI, P. III 336. Desfășurînd vălul... o coperi cu el. NEGRUZZI, S. I 32. Calul iar își răpezea, Peste teancuri [de postav] el zbura, Apoi le desfășura Și le da pe la nuntași Care-n lupte sînt fruntași. ALECSANDRI, P. P. 176. ◊ (Poetic) Răsai, o dimineață!... Desfășură în aer cosița ta bălaie, Pe care flori de aur și roze strălucesc. BOLINTINEANU, O. 199. ◊ Fig. Inima-mi... Slăvește sărbătoarea Veacului, Cînd zorii desfășoară flamuri De sînge și flăcări. BENIUC, V. 64. ◊ Expr. A desfășura steagurile (sau steagul) = a porni la luptă, a începe o acțiune de mare amploare. Sub conducerea partidelor comuniste și muncitorești, oamenii muncii din toate țările desfășoară larg steagul luptei internaționaliste. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 26, 1/2. ◊ Refl. Se juca așa de frumușel, încît ghemul nici nu se desfășura. ISPIRESCU, L. 286. Turbanul nu i s-ar fi desfășurat. NEGRUZZI, S. I 21. ♦ Refl. (Despre unități militare) A trece de la o formație de marș sau premergătoare de luptă la o formație de luptă. 2. Refl. Fig. (Despre locuri și priveliști din natură) A se înfățișa în aspectele lor succesive, a se arăta în toată amploarea, a se perinda, a se succeda. Oamenilor li se desfășură înaintea ochilor o cîmpie necuprinsă, un pămînt vînăt, acoperit cu buruienile topite de geruri. CAMILAR, TEM. 47. Bărăganul tăcea, desfășurîndu-se ca o mare împietrită în necunoscutul depărtării. SADOVEANU, O. III 664. Drumul neted și larg se desfășura înaintea noastră gălbiu și lung. HOGAȘ, DR. II 3. ◊ Tranz. Munții își desfășoară fastul fără seamăn al marilor lor cetăți. BOGZA, C. O. 336. Ah, dragii mei, cît de lină a fost ziua aceea de început de toamnă și cît de măreț și de solemn își desfășura codrul valurile. SADOVEANU, O. IV 484. Cîte-o femeie... își desfășura trecătoarele umbre prin spațiul neguros. EMINESCU, N. 34. ♦ (Despre fapte, evenimente) A se înlănțui, a trece în mod succesiv prin fața spectatorului, a evolua. Ar vedea, ca într-o panoramă, desfășurîndu-se dinainte-i toate acțiunile pornite din această crudă dar bărbătească aplecare a firii omenești. ODOBESCU, S. III 51. 3. Tranz. (Cu privire la acțiuni de durată) A înfăptui în chip succesiv, pe etape și pe un plan larg. Folosind exemple concrete locale, gazeta de perete trebuie să desfășoare o largă muncă de educare a oamenilor muncii în spiritul patriotismului și internaționalismului proletar. SCÎNTElA, 1953, nr. 2689. ◊ Refl. Ce viață arzătoare, plină de clocot și de putere trebuia să să desfășoare acolo! VORNIC, P. 183.

DESFĂȘURĂRE, desfășurări, s. f. Acțiunea de a (se) desfășura. 1. Desfacerea unui obiect înfășurat. Desfășurarea unui sul. ♦ (Geom.) Întindere în plan a suprafeței anumitor corpuri geometrice (con, cilindru etc.) tăiate după generatoarea lor. Desfășurare conică. ♦ Trecere a unei unități militare de la dispozitivul de marș la un dispozitiv de luptă. 2. Fig. Întinderea unui peisaj pe porțiuni succesive în fața unui spectator; perindare. În desfășurarea dealurilor și a văilor de la Comănești, de cîte ori nu simțise el, copil... cum se destindea sufletul surorii sale! D. ZAMFIRESCU, R. 77. Deasupra ochilor ei închiși vedea felurite forme plutind într-o desfășurare leneșă. VLAHUȚĂ, O. A. 143. 3. Efectuare în mod succesiv a unei serii de acțiuni tinzînd spre un scop unic; dezvoltare. O puternică contribuție trebuie să dea desfășurarea largă a întrecerii socialiste. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2387. ◊ (În literatură și în domeniul reprezentărilor scenice) Desfășurarea acțiunii = evoluția acțiunii, succesiunea diferitelor ei momente în vederea deznodămîntului. Cititorul... nu-și prea dă seama din desfășurarea acțiunii nici dacă la început treburile gospodăriei merg rău sau bine, nici dacă, spre sfîrșitul ei, lucrurile se îndreaptă sau nu. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 5, 4/5.

A DESFĂȘURA desfășor tranz. 1) A face să se desfășoare. 2) (acțiuni de amploare) A realiza în etape succesive. 3) (subiecte, idei etc.) A expune în mod amănunțiț; a reda pe larg; a dezvolta. /<lat. disfasciolare

A SE DESFĂȘURA se desfășoară intranz. 1) (despre gheme sau ață înfășurată pe un ghem) A se desface într-un fir lung și continuu; a se deșira. 2) (despre unități militare) A se aranja în vederea unei acțiuni de luptă. 3) (despre evenimente, acțiuni etc.) A avea loc (într-un anumit mod); a-și urma cursul firesc; a decurge; a evolua. 4) fig. (despre priveliști, peisaj) A se întinde în fața ochilor; a se deschide. /<lat. disfasciolare

desfășurà v. 1. a întinde ce era înfășat; 2. fig. a face s’apară: a desfășura un mare zel. [V. înfășurà].

desfășór (vest) și desfășur (est), a -fășurá v. tr. (lat. dis-facĭolare. V. înfășor. Desfășor, -orĭ, oară; să desfășoare). Întind, dezvolt ceĭa ce era înfășurat (propriŭ și fig.); a desfășura steagu, armata, forțele. V. developez, dezvolt.

desfășurare s. f., g.-d. art. desfășurării; pl. desfășurări

desfășurare s. f., g.-d. art. desfășurării; pl. desfășurări

desfășurare s. f., g.-d. art. desfășurării; pl. desfășurări

desfășura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desfășor, 2 sg. desfășori, 3 desfășoară; conj. prez. 1 sg. să desfășor, 3 să desfășoare; imper. 2 sg. afirm. desfășoară

desfășura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desfășor, 3 desfășoară; conj. prez. 3 să desfășoare

desfășura vb., ind. prez. 1 sg. desfășor, 3 sg. și pl. desfășoară; conj. prez. 3 sg. și pl. desfășoare

desfășura (ind. prez. 1 sg. desfășor, 3 sg. și pl. desfășoară)

desfășur, -fășură 3.

DESFĂȘURARE s. 1. v. desfacere. 2. efectuare, executare, îndeplinire, prestare, prestație. (~ a unei munci.) 3. v. evoluție. 4. v. disputare.

DESFĂȘURARE s. 1. desfacere. (~ unui fir de pe scul.) 2. curs, dezvoltare, evoluție, mers, (Munt.) șiretenie. (~ evenimentelor.) 3. disputare. (În timpul ~ unui meci.)

DESFĂȘURA vb. 1. a (se) desface, (pop.) a (se) desfira, (reg.) a (se) dezveli. (Se ~ un fir depănat.) 2. v. desface. 3. a (se) întinde, (Mold.) a (se) dișterne. (Acțiunea se ~ pe o anumită perioadă.) 4. a se derula, a evolua, a se întâmpla, a se petrece, (înv.) a se purta. (Iată cum s-au ~ faptele.) 5. a evolua, a merge. (Treaba se ~ bine.) 6. a decurge, a evolua, a se petrece. (Partida s-a ~ în bune condiții.) 7. v. disputa. 8. a depune, a duce, a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (A ~ acolo o muncă utilă.) 9. a da, a duce, a purta, a susține, (înv.) a sta. (Au ~ o luptă continuă pentru...)

DESFĂȘURA vb. 1. a (se) desface, (pop.) a (se) desfira, (reg.) a (se) dezveli. (Se ~ un fir depănat.) 2. a desface, a întinde, a răsfira. (Pasărea își ~ aripile) 3. a (se) întinde, (Mold. a (se) dișterne. (Acțiunea se ~ pe o anumită perioadă.) 4. a evolua, a se întîmpla, a se petrece, (înv.) a se purta. (Iată cum s-au ~ faptele.) 5. a evolua, a merge. (Treaba se ~ bine.) 6. a decurge, a evolua, a se petrece. (Partida s-a ~ în bune condiții.) 7. a se disputa, a se juca. (Meciul s-a ~ pe Stadionul Giuleștl.) 8. a depune, a duce, a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (A ~ acolo o muncă utilă.) 9. a da, a duce, a purta, a susține, (înv.) a sta. (Au ~ o luptă continuă pentru...)

A (se) desfășura ≠ a (se) înfășura