3 definiții pentru desfătăciune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
desfătăciune sf [At: HERODOT (1645), 58 / Pl: ~ni / E: desfăta + -ăciune] (Înv) 1 Petrecere. 2 (Pex) Desfrâu. 3 Distrare. 4 (Pex) Fermecare.
desfătăcĭúne f. Vechĭ. Acțiunea de a te desfăta, de a petrece, de a chefui: se ridicase Munteniĭ pre domnul lor pentru marĭ desfătăcĭunĭ ce eraŭ într’acela (Cost. 1, 292).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
desfătăciune s. v. DESFĂTARE. PETRECERE. VESELIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: desfătăciune
desfătăciune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||