3 intrări
24 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
desfăcat2, ~ă a [At: MANOLACHE, DRĂGHICI, I. 9/15 / V: (pop) dis~ / Pl: ~ați, ~e / E: desfăca] 1 (Îrg; d. știuleții de porumb) Depănușat2. 2 (Mol; Trs; d. porumb) Cules de pe câmp. 3 (Îvp; d. păstăi, mai ales de fasole) Dezghiocat2. 4 (Trs; d. nuci) Scos din coajă. 5 (Reg; d. spicele de grâu) Curățat de boabe. 6 (Reg; d. ovăz) Scuturat2.
desfăcat1 sn [At: MANOLACHE, DRĂGHICI, I. 8/12 / V: (pop) dis~ / E: desfăca] 1 (Îvp) Depănușare. 2-6 Desfăcare (2-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFĂCAT2, -Ă, desfăcați, -te, adj. (Despre știuleții de porumb) Cu boabele scoase; curățat de pănuși.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFĂCAT1 s. n. Acțiunea de a desfăca. Voi face cîteva zile la desfăcat. CONTEMPORANUL, VI 294.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfăcat n. Mold. desghiocatul porumbului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfăca [At: CONTEMPORANUL, III, 282 / V: (pop) dis~ / Pzi: desfac și desfăc / E: ml dis-fabicare] 1 vt (Îvp; c.i. știuleții de porumb) A depănușa. 2 vt (Mol; Trs; c.i. porumbul) A culege de pe câmp. 3 vt (Îvp; c.i. păstăi, mai ales de fasole) A dezghioca. 4 vt (Trs; c.i. nuci) A scoate din coajă. 5 vt (Reg; c.i. spicele de grâu) A curăța de boabe. 6 vr (Reg; d. ovăz) A se scutura.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșfăca v vz desfăca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disfăca v vz desfăca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disfăcat2, ~ă a vz desfăcat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disfăcat1 sn vz desfăcat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dișfăca v vz desfăca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFĂCA, desfac, vb. I. Tranz. (Regional) A scoate boabele de pe știuleții de porumb; a curăța știuleții de pănuși. Descins, cu capul gol, Cocoran desfăca păpușoii dintr-o coșarcă pusă la picioare. CAMILAR, TEM. 25.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desface v. 1. a strica ce a fost făcut, a deslega: a desface nodul; 2. a curăța: a desface porumbul, fasolea; 3. a (se) întredeschide: floarea se desface; 4. a scoate tecile (la fasole), cojile (la nuci), pănușile (la porumb); 5. a se scăpa prin vânzare: marfa s’a desfăcut; 6. a plăti: a desface o datorie; 7. a desființa: a desface o căsătorie, un contract; 8. a sparge o vrajă; 9. a se desprinde: luntrea se desface de mal EM. [Pentru sensul 4 se zice în Mold. și desfăcare (aplicat în special porumbului), formă paralelă cu desfacere (cf. născare: naștere, vânzare: vindere)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) desfác, a -ăcá v. tr. (var. din dehoc, ca și mrom. a dizvuca, a desfăca. V. devoc). Nord. Dezghĭoc, curăț de coajă (de păstărĭ, de cĭocălăĭ): a desfăca fasole, popușoĭ. – În VR. 1909, 12, 417: am avut clacă de deșfăcat (grș. tip?).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
desfăca (a ~) (a dezghioca) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. desfac, 2 sg. desfaci, 3 desfacă; conj. prez. 1 sg. să desfac, 3 să desface; imper. 2 sg. afirm. desfacă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
desfăca (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. desfac, 2 sg. desfaci, 3 desfacă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
desfăca vb., ind. prez. 1 sg. desfac, 2 sg. desfaci, 3 sg. desfacă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESFĂCA vb. v. desciocăla.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desfăca vb. v. DESCIOCĂLA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
desfăca (-ac, -at), vb. – A dezghioca. – Var. deșfăca. Mr. disvucare. Origine incertă, probabil expresivă. Nu pare posibil să se separe acest cuvînt de contrariul lui înșfăca, de la care poate deriva, ca deschide de la închide sau descălța de la încălța. Totuși, Candrea-Dens., 568 și Candrea propun lat. *disfabicāre; iar Pascu, Beiträge, 16, pleacă de la mr., ceea ce nu explică și care nu este sigur că este același cuvînt. Pentru Scriban, este vorba de o var. de la dehoca. Densusianu, Rom., XXXI, 76, se gîndea la o încrucișare a lui desface cu desghioca.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
desfăcat1, s.n. – Desfăcare, depănușare: „Desfăcatul era o adevărată sărbătoare la care participau feciori și fete, se glumea, se cânta. Gazda casei dădea o cină la sfârșitul acestei munci” (Dăncuș, 1986: 45). – Din desfăca (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
desfăcat2, -ă, desfăcați, -te, adj. – (reg.) Despănușat. – Din desfăca (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
desfăca, desfac, vb. tranz. – (reg.) 1. A îndepărta pănușii de pe știuleții de porumb. 2. A desprinde boabele de pe cocean. – Lat. *disfabicare (CDDE, Candrea, cf. DER; MDA); origine incertă, probabil expresivă (DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
desfăca, desfac, vb. tranz. – 1. A îndepărta pănușii de pe știuleții de porumb. 2. A desprinde boabele de pe cocean: „Desfăcatul era o adevărată sărbătoare la care participau feciori și fete, se glumea, se cânta. Gazda casei dădea o cină la sfârșitul acestei munci” (Dăncuș 1986: 45). – Lat. *disfabicere (Candrea-Densusianu).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT71) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
desfăcat, desfăcatăadjectiv
- 1. (Despre știuleții de porumb) Cu boabele scoase; curățat de pănuși. DLRLC
desfăcatsubstantiv neutru
- 1. Acțiunea de a desfăca. DLRLC
- Voi face cîteva zile la desfăcat. CONTEMPORANUL, VI 294. DLRLC
-
desfăca, desfacverb
- 1. A scoate boabele de pe știuleții de porumb; a curăța știuleții de pănuși. DLRLCsinonime: desciocăla
- Descins, cu capul gol, Cocoran desfăca păpușoii dintr-o coșarcă pusă la picioare. CAMILAR, TEM. 25. DLRLC
-