2 intrări
22 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (3)
- relaționale (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESFUNDAT, -Ă, desfundați, -te, adj. 1. (Despre butoaie, sticle sau alte recipiente închise) Cu fundul (sau capacul, dopul) scos; deschis, destupat. 2. (Despre canale, țevi etc.) Curățat, golit de impuritățile care îl obturau. 3. (Despre artere de circulație sau terenuri) Impracticabil (din cauza ploilor). – V. desfunda.
DESFUNDAT, -Ă, desfundați, -te, adj. 1. (Despre butoaie, sticle sau alte recipiente închise) Cu fundul (sau capacul, dopul) scos; deschis, destupat. 2. (Despre canale, țevi etc.) Curățat, golit de impuritățile care îl obturau. 3. (Despre artere de circulație sau terenuri) Impracticabil (din cauza ploilor). – V. desfunda.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
desfundat2, ~ă a [At: LB / V: (reg) dăs~, dis~ / Pl: ~ați, ~e / E: desfunda] 1 (D. un recipient) Care este deschis prin scoaterea dopului. 2 (D. o sticlă, damigeană) Desfăcut2. 3 (D. o sursă de apă) Revărsat2. 4 (D. un abces) Spart. 5 (Fig; d. ființe) Lacom. 6 (D. un canal, țevi) Curățat2. 7 (D. un teren) Arat pentru prima oară. 8 (D. un drum) Impracticabil din cauza ploii, a noroiului, a revărsărilor de ape etc. 9 (D. sol) Dezghețat2. 10 (Rar; d. o cale de acces) Deschis într-un loc neumblat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfundat1 sn [At: LTR2 / V: (reg) dăs~, dis~ / Pl: ~uri / E: desfunda] 1-9 Desfundare (1-9).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFUNDAT, -Ă, desfundați, -te, adj. 1. (Despre butoaie, sticle sau alte recipiente astupate sau închise) Cu fundul (capacul, dopul) scos; deschis, destupat. În curte, pe lîngă două junci și patru berbeci fripți, erau trei poloboace desfundate pline de vin. NEGRUZZI, S. I 151. ◊ Fig. Opinca-i era spartă, căciula desfundată, Dar fruntea lui de raze părea încoronată. ALECSANDRI, O. 243. 2. (Despre țevi, canale, orificii) Golit de impurități, curățat, redat folosinței. 3. (Despre terenuri sau artere de circulație) Impracticabil (din cauza ploilor). Caii mergeau acum mai greu pe drumul desfundat. SADOVEANU, O. VII 80.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFUNDA, desfund, vb. I. Tranz. 1. A deschide un butoi scoțându-i fundul sau dându-i cep; p. ext. a deschide o sticlă astupată, scoțându-i dopul; a destupa. ♦ Refl. (Rar; despre torenți de apă) A se revărsa. 2. A curăța sau a goli un canal; o conductă, un șanț înfundat etc. 3. A face ca un drum, un teren să devină impracticabile din cauza ploii, a apei revărsate, a noroiului etc. 4. A ara adânc, a desțeleni un teren, de obicei pentru pregătirea unei plantații viticole sau pomicole. – Pref. des- + [în]funda.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dăsfunda v vz desfunda
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfunda [At: LB / V: (reg) dăs~, dis~ / Pzi: desfund / E: des- + (în)funda] 1 vt (C.i. un recipient închis, de obicei un butoi) A deschide scoțându-i fundul sau cepul. 2 vt (C.i. sticle sau damigene înfundate) A scoate dopul Si: a destupa. 3 vr (Rar; d. surse de apă) A se revărsa. 4 vr (Îvr; d. un abces) A se sparge. 5 vt A curăța sau a goli un canal, un șanț, o conductă etc. 6 vt A săpa adânc un teren de obicei pentru pregătirea unei plantații viticole sau pomicole. 7 vr (D. un drum) A deveni impracticabil din cauza ploii, a noroiului sau a apelor revărsate. 8 vr (D. sol) A se dezgheța. 9 vt A deschide o cale de acces într-un loc încă neumblat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disfunda v vz desfunda
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFUNDA, desfund, vb. I. Tranz. 1. A deschide un butoi scoțându-i fundul sau dându-i cep; p. ext. a deschide o sticlă astupată, scoțându-i dopul; a destupa. ♦ Refl. (Rar; despre torente de apă) A se revărsa. 2. A curăța sau a goli un canal; o conductă, un șanț înfundat etc. 3. A face ca un drum, un teren să devină impracticabile din cauza ploii, a apei revărsate, a noroiului etc. 4. A ara adânc, a desțeleni un teren, de obicei pentru pregătirea unei plantații viticole sau pomicole. – Des1- + [în]funda.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DESFUNDA, desfund, vb. I. Tranz. 1. A deschide un butoi scoțîndu-i fundul sau dîndu-i cep; p. ext. a deschide o sticlă astupată, scoțîndu-i dopul, a destupa. Desfund butoiul de vin. Desfund sticla de rachiu. ♦ Refl. (Rar, despre torente de apă) A se revărsa. S-au desfundat puhoaiele și s-au astupat drumurile. SADOVEANU, Z. C. 38. 2. A curăța sau a goli un canal, o țeavă, un șanț etc. care este înfundat. 3. (Cu privire la un teren sau la artere de circulație; subiectul este apa, ploaia) A face noroios, impracticabil. Și peste toți curgea din văzduhul posomorît o ploaie înverșunată, dușmană, care desfunda drumurile. D. ZAMFIRESCU, R. 71. Cerul posomorît... vearsă șiroaie de ploaie și de zloată, de desfundă pretutindeni pămîntul. ODOBESCU, S. III 564. 4. (Cu privire la terenuri) A ara adînc, a desțeleni. Tractoarele desfundă locul și îneacă sămînța. MIHALE, O. 89. Munca a desfundat pămînturile. I. IONESCU, P. 207.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE DESFUNDA pers. 3 se desfundă intranz. (despre drumuri) A deveni noroios și impracticabil (din cauza ploilor, revărsărilor de ape etc.). /des- + a [în]funda
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A DESFUNDA desfund tranz. 1) (butoaie) A deschide scoțând fundul sau dând cep. 2) (sticle sau borcane închise ermetic) A deschide scoțând dopul sau capacul; a destupa. 3) (canale, conducte etc. înfundate) A curăța de depuneri (nisip, gunoi etc.); a destupa; a despotmoli. 4) (drumuri) A face să se desfunde. 5) (terenuri înțelenite) A ara adânc (în vederea unor plantații); a desțeleni. /des- + a [în]funda
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desfundà v. 1. a scoate fundul unui vas: a desfunda un butoiu; 2. a destupa: mi se desfundă nasul; 3. a deschide calea într’un loc încă neumblat; 4. a desgheța: ploile reci desfundă pământul OD.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfúnd și -éz, a -á v. tr. (d. fund). Scot fundu unuĭ vas; a desfunda un butoĭ. Destup: a desfunda o garafă, mi s’a desfundat nasu înfundat cu guturaĭ. Deschid drumu: o stîncă rostogolită înfundase drumu, dar noĭ l-am desfundat. Stric fundamentu: ploile continue desfundase drumurile.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
desfunda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desfund, 2 sg. desfunzi, 3 desfundă; conj. prez. 1 sg. să desfund, 3 să desfunde
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
desfunda (a ~) vb., ind. prez. 3 desfundă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
desfunda vb., ind. prez. 1 sg. desfund, 3 sg. și pl. desfundă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESFUNDAT adj. 1. v. destupat. 2. desțelenit, (înv. și reg.) nou. (Teren ~.) 3. v. impracticabil.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESFUNDAT adj. 1. deschis, destupat. (O sticlă ~.) 2. desțelenit, (înv. și reg.) nou. (Teren ~.) 3. impracticabil, rău. (Un drum ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFUNDA vb. 1. v. destupa. 2. a desțeleni, (înv. și reg.) a ogorî. (A ~ un teren.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESFUNDA vb. 1. a deschide, a destupa. (A ~ o sticlă.) 2. a desțeleni, (înv. și reg.) a ogorî. (A ~ un teren.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A desfunda ≠ a înfunda
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT4) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
desfundat, desfundatăadjectiv
- 1. (Despre butoaie, sticle sau alte recipiente închise) Cu fundul (sau capacul, dopul) scos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- În curte, pe lîngă două junci și patru berbeci fripți, erau trei poloboace desfundate pline de vin. NEGRUZZI, S. I 151. DLRLC
- Opinca-i era spartă, căciula desfundată, Dar fruntea lui de raze părea încoronată. ALECSANDRI, O. 243. DLRLC
-
- 3. (Despre artere de circulație sau terenuri) Impracticabil (din cauza ploilor). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: impracticabil
- Caii mergeau acum mai greu pe drumul desfundat. SADOVEANU, O. VII 80. DLRLC
-
etimologie:
- desfunda DEX '98 DEX '09
desfunda, desfundverb
- 1. A deschide un butoi scoțându-i fundul sau dându-i cep. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Desfund butoiul de vin. Desfund sticla de rachiu. DLRLC
-
- 2. A curăța sau a goli un canal; o conductă, un șanț înfundat etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 3. A face ca un drum, un teren să devină impracticabile din cauza ploii, a apei revărsate, a noroiului etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Și peste toți curgea din văzduhul posomorît o ploaie înverșunată, dușmană, care desfunda drumurile. D. ZAMFIRESCU, R. 71. DLRLC
- Cerul posomorît... vearsă șiroaie de ploaie și de zloată, de desfundă pretutindeni pămîntul. ODOBESCU, S. III 564. DLRLC
-
- 4. A ara adânc, a desțeleni un teren, de obicei pentru pregătirea unei plantații viticole sau pomicole. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Tractoarele desfundă locul și îneacă sămînța. MIHALE, O. 89. DLRLC
- Munca a desfundat pămînturile. I. IONESCU, P. 207. DLRLC
-
etimologie:
- Prefix des- + [în]funda. DEX '09