opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESFOIERE, desfoieri, s. f. Acțiunea de a (se) desfoia și rezultatul ei. – V. desfoia.

DESFOIERE, desfoieri, s. f. Acțiunea de a (se) desfoia și rezultatul ei. – V. desfoia.

desfoiere sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: desfoia] 1 (Îvr) Dezumflare. 2 (Asr) Smulgere a petalelor la flori Si: desfoiat1 (2). 3 Deschidere a florilor sau a bobocilor Si: desfoiat1 (3). 4 (Rar) Smulgere a filelor unei cărți Si: desfoiat1 (4). 5 Desfacere a urdei în mai multe bucăți în timpul preparării. 6 (Tex; spc) Desfirare.

DESFOIA, desfoi, vb. I. 1. Tranz. A desprinde, a smulge petalele unei flori. 2. Refl. (Despre flori sau boboci) A înflori, a se deschide. – Pref. des- + [în]foia.

desfoia [At: LB / Pzi: ~oi / E: des- + (în)foia] 1 vr (Îvr) A se desumfla. 2 vt (Asr) A smulge petalele unei flori. 3 vr (D. flori, boboci) A se deschide. 4 vt (Tex; spc) A desfira. 5 vt (Rar) A smulge foile unei cărți. 6 vr (D. urdă) A se desface în mai multe bucăți în timpul preparării.

DESFOIA, desfoi, vb. I. 1. Tranz. A desprinde, a smulge petalele unei flori. 2. Refl. (Despre flori sau boboci) A înflori, a se deschide. – Des1- + [în]foia.

DESFOIA, desfoi, vb. I. 1. Tranz. A desprinde, a smulge, a lăsa să cadă petalele unei flori. Grădinile albe, crengile desfoind albele flori afînate... toate, erau toate ca în vacanțele de altădată. C. PETRESCU, O. P. II 32. Vîntul... desfoaie blînde flori. ALECSANDRI, P. A. 132. 2. Refl. (Despre flori, boboci) A înflori, a se deschide. (Fig.) Pe gură-i se desfoaie Dulce rază-mbobocită. ALECSANDRI, P. A. 192. ◊ Tranz. (Poetic) Tristețe-n mine iarăși bobocii ți-i desfoi. STANCU, C. 85.

A DESFOIA desfoi tranz. 1) (flori) A lipsi de petale. 2) (copaci) A lipsi de frunze; a desfrunzi. [Sil. -fo-ia] /des- + [în]foia

A SE DESFOIA pers. 3 se desfoaie intranz. (despre flori, boboci) A-și răsfira petalele; a se deschide; a se desface. [Sil. -fo-ia] /des- + [în]foia

desfoì v. 1. a desfrunzi: vântul... desfoaie blânde flori AL.; 2. a se deschide: și pe gura-i se desfoaie dulce roză ’mbobocită AL.

desfoĭéz v. tr. (d. foaĭe). Iaŭ, rup foile (frunzele). Desfiluĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

desfoiere s. f., g.-d. art. desfoierii; pl. desfoieri

desfoiere s. f., g.-d. art. desfoierii; pl. desfoieri

desfoiere s. f., g.-d. art. desfoierii; pl. desfoieri

desfoia (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. desfoi, 3 desfoaie, 1 pl. desfoiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să desfoi, 3 să desfoaie; imper. 2 sg. afirm. desfoaie; ger. desfoind

desfoia (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. desfoi, 1 pl. desfoiem, 3 desfoaie; conj. prez. 3 să desfoaie; ger. desfoind

desfoia vb. (sil. -fo-ia), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. desfoi, 3 sg. și pl. desfoaie; ger. desfoind

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESFOIA vb. v. înflori.

DESFOIA vb. a se deschide, a înflori. (Floarea se ~.)

Intrare: desfoiere
desfoiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desfoiere
  • desfoierea
plural
  • desfoieri
  • desfoierile
genitiv-dativ singular
  • desfoieri
  • desfoierii
plural
  • desfoieri
  • desfoierilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: desfoia
verb (VT107)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desfoia
  • desfoiere
  • desfoiat
  • desfoiatu‑
  • desfoind
  • desfoindu‑
 singular plural
  • desfoaie
  • desfoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desfoi
 (să)
  • desfoi
  • desfoiam
  • desfoiai
  • desfoiasem
a II-a (tu)
  • desfoi
 (să)
  • desfoi
  • desfoiai
  • desfoiași
  • desfoiaseși
a III-a (el, ea)
  • desfoaie
 (să)
  • desfoaie
  • desfoia
  • desfoie
  • desfoiase
plural I (noi)
  • desfoiem
 (să)
  • desfoiem
  • desfoiam
  • desfoiarăm
  • desfoiaserăm
  • desfoiasem
a II-a (voi)
  • desfoiați
 (să)
  • desfoiați
  • desfoiați
  • desfoiarăți
  • desfoiaserăți
  • desfoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • desfoaie
 (să)
  • desfoaie
  • desfoiau
  • desfoiară
  • desfoiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

desfoiere, desfoierisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) desfoia și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi desfoia DEX '98 DEX '09

desfoia, desfoiverb

  • 1. tranzitiv A desprinde, a smulge petalele unei flori. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Grădinile albe, crengile desfoind albele flori afînate... toate, erau toate ca în vacanțele de altădată. C. PETRESCU, O. P. II 32. DLRLC
    • format_quote Vîntul... desfoaie blînde flori. ALECSANDRI, P. A. 132. DLRLC
    • 1.1. (Despre copaci) A lipsi de frunze. NODEX
      sinonime: desfrunzi
  • 2. reflexiv (Despre flori sau boboci) A se deschide. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deschide desface înflori
    • format_quote figurat Pe gură-i se desfoaie Dulce rază-mbobocită. ALECSANDRI, P. A. 192. DLRLC
    • format_quote tranzitiv poetic Tristețe-n mine iarăși bobocii ți-i desfoi. STANCU, C. 85. DLRLC
etimologie:
  • Prefix des- + [în]foia. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.