2 intrări
8 definiții
Explicative DEX
desfeciorire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: desfeciori] 1 Lăsare a părinților fără copii (prin răpire, ucidere etc.) Si: desfeciorit1 (1). 2 Deflorare.
desfeciori vt [At: CANTEMIR, IST. 193 / Pzi: ~resc / E: des- + feciori] 1 (Înv; c.i. părinți) A lăsa fără copii (prin răpire, ucidere etc.). 2 (Îrg; c.i. fecioare) A deflora.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPECIORI (-resc) vb. tr. 1 ‡ A lipsi pe cineva de copii, a-i lua feciorii ¶ 2 A răpi fecioria [des + fecio (a)r(ă)].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
desfecĭorésc v. tr. Cant. Privez de fecĭorĭ, ĭaŭ cuĭva fecĭoriĭ (fiĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
DESFECIORIRE s. v. deflorare, deflorație, dezvirginare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desfeciorire s. v. DEFLORARE. DEFLORAȚIE. DEZVIRGINARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFECIORI vb. v. deflora, dezvirgina.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desfeciori vb. v. DEFLORA. DEZVIRGINA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: desfeciorire
desfeciorire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: desfeciori
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)