DESFĂȘÁRE, desfășări, s. f. Acțiunea de a desfășa și rezultatul ei. – V. desfășa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

desfășáre s. f., g.-d. art. desfășării; pl. desfășări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESFĂȘÁ, desfắș, vb. I. Tranz. A desface un copil de fașă sau, p. ext., de scutecele cu care este înfășat. [Prez. ind.: desfăș, desfeși, desfașă, desfășăm etc.] – Din lat. disfasciare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A DESFĂȘÁ desfăș tranz. (copii mici) A desface din fașă sau din scutece. /<lat. disfasciare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A desfășa ≠ a înfășa
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

desfășá vb., ind. prez. 1 sg. desfăș, 2 sg. desfeșí, 3 sg. și pl. desfáșă, 1 pl. desfășăm; conj. prez. 3 sg. și pl. desféșe; ger. desfășând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

desfắș, a -á v. tr. (lat. dis-fasciare, d. fascia, fașă. Des-făș, -feșĭ, fașă; să des-feșe). Dezleg feșile copiluluĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink