DESERVIRE², deserviri, s. f. Acțiunea de a deservi² și rezultatul ei. – V. deservi².

deservire² sf [At: DEX² / Pl: ~ri / E: deservi²] 1 Prestare a unui serviciu în folos public Si: deservit³ (1). 2 Supraveghere și dirijare a funcționării unei mașini Si: deservit3 (2).

deservire¹ sf [At: LEG. EC. PL. 320 / Pl: ~ri / E: deservi¹] 1 Acționare în dauna cuiva Si: deservit¹ (1). 2 Servire necorespunzătoare Si: deservit¹ (2).

DESERVIRE², deserviri, s. f. Acțiunea de a deservi² și rezultatul ei. – V. deservi².

DESERVIRE s. f. Acțiunea de a deservi¹. S-a îmbunătățit deservirea cu energie electrică. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2388. Pe lîngă fiecare instituție... va putea funcționa o cantină pentru deservirea salariaților. B. O. 1951, 1044. ◊ Brigadă de bună deservire = brigadă de salariați (din magazinele de stat) care și-au luat angajamentul să servească publicul cît mai bine.

DESERVIRE s.f. Acțiunea de a deservi și rezultatul ei. [< deservi].

DESERVI¹, deservesc, vb. IV. Tranz. A provoca cuiva un prejudiciu, a acționa în dauna cuiva, a nu servi cum trebuie. – Din fr. desservir.

deserva v vz deservi¹

deservi¹ vt [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 104, 4/4 / V: ~va / Pzi: ~vesc / E: fr desservir] 1 A acționa în dauna cuiva. 2 A nu servi cum trebuie.

deservi² vt [At: I. IONESCU, M. 751 / Pzi: ~vesc / E: lat deservire] 1 A presta un serviciu în folos public. 2 A supraveghea și dirija funcționarea unei mașini.

DESERVI¹, deservesc, vb. IV. Tranz. A face cuiva un rău serviciu, a acționa în dauna cuiva, a nu servi cum trebuie. – Din fr. desservir.

DESERVI¹, deservesc, vb. IV. Tranz. 1. A servi o colectivitate, a executa un serviciu în folos obștesc. Se îndreptară spre peretele din fund, pe care aveau harta ariei de lucru a stațiunii [de tractoare], cu comunele ce le deserveau. MIHALE, O. 132. Îndeobște trenurile ce deservesc liniile secundare sînt micuțe, locomotivele lor sînt adevărate samovare. CĂLUGĂRU, O. P. 53. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») Această conductă va deservi în același timp cu gaz metan unele regiuni din țara noastră. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2386. 2. A îngriji o mașină în timpul funcționării ei.

DESERVI², deservesc, vb. IV. Tranz. A face cuiva un rău serviciu, a nu servi cum trebuie, a vătăma. Autorul nu reușește să dea expresie potrivită intențiilor sale și adesea le deservește. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 4/4.

DESERVI vb. IV tr. I. A face cuiva un rău serviciu, a vătăma. II. 1. A servi cu zel; a fi de folos, a folosi. 2. A supraveghea, a îngriji, a servi o mașină sau un agregat în timp ce funcționează. [P.i. -vesc. / < fr. desservir, cf. lat. deservire].

DESERVI² vb. tr. 1. a presta un serviciu în folos public; a servi, a fi de folos. 2. a supraveghea, a îngriji o mașină, un agregat în timp ce funcționează. (< fr. desservir, lat. deservire)

DESERVI¹ vb. tr. a face cuiva un rău serviciu, a prejudicia. (< fr. desservir)

A DESERVI² ~esc tranz. 1) (persoane, colectivități) A servi cu mult zel. 2) (mașini, agregate) A supraveghea în timpul funcționării. /<fr. desservir, lat. deservire

A DESERVI¹ ~esc tranz. (persoane) A face să suporte un serviciu rău; a prejudicia. /<fr. desservir

*deservésc v. tr. (fr. desservir. V. desert). Fac serviciu de comunicațiune: automobilu și aeroplanu deservește satu nostru. Fig. Aduc un răŭ serviciŭ, nu servesc cum trebuĭe.

deservire s. f., g.-d. art. deservirii; pl. deserviri

deservire s. f., g.-d. art. deservirii; pl. deserviri

deservire (proastă servire, prestare a unui serviciu) s. f., g.-d. art. deservirii; pl. deserviri

deservi (a ~) (a face un deserviciu; a servi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deservesc, 3 sg. deservește, imperf. 1 deserveam; conj. prez. 1 sg. să deservesc, 3 să deservească

deservi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deservesc, imperf. 3 sg. deservea; conj. prez. 3 să deservească

deservi (a face un rău serviciu, a acționa în dauna cuiva, a presta un serviciu) vb. → servi

DESERVIRE s. servire. (~ populației.)

DESERVIRE s. servire. (~ populației.)

DESERVI vb. a servi. (Liftul ~ întregul bloc.)

DESERVI vb. a servi. (Liftul ~ întregul bloc.)