3 intrări

47 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESEMNARE, desemnări, s. f. Faptul de a desemna1. – V. desemna.

desemnare1 sf [At: DA ms / Pl: ~nări / E: desemna] 1 Indicare a unei persoane după semne distinctive după care se poate recunoaște Si: desemnat1 (1). 2 Destinare a unei persoane pentru o anumită funcție Si: desemnat1 (2). 3 Numire a cuiva într-o funcție Si: desemnat1 (3).

DESEMNARE, desemnări, s. f. Faptul de a desemna.V. desemna.

DESEMNARE s. f. Faptul de a desemna; indicare, numire a unei persoane pentru o anumită funcție sau demnitate.

DESEMNARE s.f. Faptul de a desemna. [< desemna].

DESEMNA1, desemnez, vb. I. Tranz. A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. ♦ (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. ♦ A numi într-o funcție. – Din fr. désigner, lat. designare (după semn).

DESEMNA1, desemnez, vb. I. Tranz. A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. ♦ (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. ♦ A numi într-o funcție. – Din fr. désigner, lat. designare (după semn).

DESEMNA2 vb. I v. desena.

DESENA, desenez, vb. I. 1. Tranz. A executa un desen (1). 2. Refl. A apărea, a ieși în evidență; a se profila, a se contura. 3. Tranz. Fig. (Rar) A schița, a contura o problemă, o chestiune. [Var.: desemna, (înv.) desina vb. I] – Din fr. dessiner.

DESENA, desenez, vb. I. 1. Tranz. A executa un desen (1). 2. Refl. A apărea, a ieși în evidență; a se profila, a se contura. 3. Tranz. Fig. (Rar) A schița, a contura o problemă, o chestiune. [Var.: desemna, (înv.) desina vb. I] – Din fr. dessiner.

DESINA vb. I v. desena.

desemna2 vt [At: I. NEGRUZZI, IV 259 / Pzi: ~nez, (înv) desemn / E: de4 + semn după fr désigner, cf designa] 1 A arăta o persoană după semne distinctive după care se poate recunoaște. 2 A indica o persoană, considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. 3 A numi pe cineva într-o funcție.

desena [At: NEGRUZZI, S. 246 / V: ~emna, ~sina / Pzi: ~nez / E: fr dessiner cf desen] 1-6 vt A face un desen (1, 4-5, 8-9,11). 7-8 vtr A (se) contura în fața privirii. 9 vt (Fig; rar) A schița o problemă, o chestiune.

DESEMNA1, desemnez, vb. I. Tranz. A arăta, a indica, a numi o persoană ca fiind potrivită pentru o calitate, pentru o funcție etc. ♦ (Rar) A indica unei persoane un loc potrivit. Episcopul mi-a și desemnat o parohie bună în Sătmar. REBREANU, I. 87.

DESENA, desenez, vb. I. 1. Tranz. A face un desen cu mîna liberă sau cu ajutorul instrumentelor. Desenează un copac.Fig. [Norii] desenează pe cer hărțile unor continente necunoscute. BOGZA, C. O. 53. ◊ Absol. Surîse, încetînd să deseneze și punînd creionul colorat alături. C. PETRESCU, C. V. 149. 2. Refl. (Despre conturul unui obiect) A apărea, a ieși în evidență; a se profila, a se contura. Munții se desenează în zare.Asprimea voluntară a feței era îndulcită de catifelarea umedă a ochilor și de buzele cărnoase, roșii și desenate voluptos. C. PETRESCU, Î. I 13. 3. (Neobișnuit, cu privire la o problemă, o chestiune) A schița, a contura. (Atestat în forma desemna) Chestiunea abia este desemnată; acesta este primul ei cuvînt. ODOBESCU, S. III 408. – Variante: desemna, (învechit) desina (NEGRUZZI, S. II 246) vb. I.

DESEMNA vb. I. tr. A indica, a numi pe cineva pentru o demnitate, o funcție etc., a designa. [< desemn + -a, cf. fr. désigner, lat. designare].

DESENA vb. I. 1. tr. A face un desen. 2. refl. A apărea, a se ivi, a se contura, a se profila. [Cf. fr. dessiner].

DESEMNA vb. tr. a indica, a numi pe cineva pentru o demnitate, o funcție etc.; a designa. (după fr. désigner, lat. designare)

DESENA vb. I. tr. a face un desen. II. refl. a apărea, a se contura, a se profila. (< fr. dessiner)

A DESEMNA ~ez tranz. 1) (persoane) A numi în vederea exercitării unei activități ori a ocupării unei funcții sau demnități. 2) (lucruri, scopuri etc.) A indica printr-un gest sau printr-un semn. /<fr. designer, lat. designare

A SE DESENA mă ~ez intranz. A se închega în contururi precise; a căpăta forme distinctive; a se profila; a se contura; a se zugrăvi; a se delimita. /<fr. dessiner

A DESENA ~ez tranz. 1) A reprezenta prin desen. 2) A face să se deseneze; a profila; a contura; a zugrăvi; a schița. /<fr. dessiner

desemnà v. 1. a indica cu un semn special; 2. a face cunoscut, a semnala: a desemna ca succesor.

desenà v. 1. a reprezenta cu ajutorul desenului: a desena un cap; 2. a face să reiasă formele; o haină ce desenează bine talia; 3. a ști desenul; 4. a apare deslușit: din depărtare se desenează munții.

*desemnéz v. tr. (d. semn, după fr. dessiner, care vine d. it. disegnare, lat. designare. V. în-semn). Reproduc pin ajutoru desemnuluĭ: a desemna un cal (V. pictez). Însemnez, arăt, spun, dezignez: îmĭ desemnez succesoru. V. refl. Apar lămurit: talia luĭ se desemnează bine, munțiĭ se desemnează (se profilaŭ) al orizont. Mă apropiĭ de deznodămînt: evenimentele se desemnează.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

desemnare (indicare) s. f., g.-d. art. desemnării; pl. desemnări

desemnare (indicare) s. f., g.-d. art. desemnării; pl. desemnări

desemnare (indicare a unei persoane) s. f., g.-d. art. desemnării, pl. desemnări

desemna (a ~) (a indica) vb., ind. prez. 1 sg. desemnez, 3 desemnea; conj. prez. 1 sg. să desemnez, 3 să desemneze

desena (a ~) (a executa un desen) vb., ind. prez. 1 sg. desenez, 3 desenea; conj. prez. 1 sg. să desenez, 3 să deseneze

desemna (a ~) (a indica) vb., ind. prez. 3 desemnea

desena (a ~) (a executa un desen) vb., ind. prez. 3 desenea

desemna (a indica, a numi o persoană) vb., ind. prez. 1 sg. desemnez, 3 sg. și pl. desemnea

desena (a executa un desen, a se profila, a (se) contura) vb. ind. prez. 1 sg. desenez, 3 sg. și pl. desenea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESEMNARE s. 1. v. constituire. 2. v. indicare.

DESEMNARE s. 1. alcătuire, constituire, creare, formare, instituire, înființare, numire, organizare, stabilire. (~ unei comisii.) 2. arătare, indicare, semnalare. (Tabel cu ~ învingătorilor într-un concurs.)

DESEMNA vb. 1. a face, a numi, a pune, (înv. și pop.) a orândui, (înv.) a provivasi, a rândui. (Îl ~ ministru al său.) 2. v. alege. 3. v. constitui. 4. v. indica.

DESENA vb. 1. (înv. și pop.) a scrie, a zugrăvi. (A ~ o caricatură.) 2. a se contura, a se delimita, a se desluși, a se distinge, a se evidenția, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ în lumina asfințitului.)

DESEMNA vb. 1. a face, a numi, a pune, (înv. și pop.) o orîndui, (înv.) a provivasi, a rîndui. (Îl ~ ministru al său.) 2. a alege, a învesti, a pune. (Poporul l-a ~ conducător.) 3. a alcătui, a constitui, a crea, a forma, a institui, a înființa, a numi, a organiza, a stabili, (înv.) a tocmi. (A ~ o comisie.) 4. a arăta, a indica, a semnala. (Tabel care ~ învingătorii.)

DESENA vb. 1. (înv. și pop.) a scrie, a zugrăvi. (A ~ o caricatură.) 2. a se contura, a se delimita, a se desluși, a se distinge, a se evidenția, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ în lumina asfințitului.)

A desemna ≠ a destitui, a revoca

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

desemna (-nez, -at), vb. – A indica, a semnala. Fr. désigner, adaptat conform paralelismului signe-semn.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

desena, desenez v. t. a denunța.

Intrare: desemnare
desemnare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desemnare
  • desemnarea
plural
  • desemnări
  • desemnările
genitiv-dativ singular
  • desemnări
  • desemnării
plural
  • desemnări
  • desemnărilor
vocativ singular
plural
Intrare: desemna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desemna
  • desemnare
  • desemnat
  • desemnatu‑
  • desemnând
  • desemnându‑
singular plural
  • desemnea
  • desemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desemnez
(să)
  • desemnez
  • desemnam
  • desemnai
  • desemnasem
a II-a (tu)
  • desemnezi
(să)
  • desemnezi
  • desemnai
  • desemnași
  • desemnaseși
a III-a (el, ea)
  • desemnea
(să)
  • desemneze
  • desemna
  • desemnă
  • desemnase
plural I (noi)
  • desemnăm
(să)
  • desemnăm
  • desemnam
  • desemnarăm
  • desemnaserăm
  • desemnasem
a II-a (voi)
  • desemnați
(să)
  • desemnați
  • desemnați
  • desemnarăți
  • desemnaserăți
  • desemnaseți
a III-a (ei, ele)
  • desemnea
(să)
  • desemneze
  • desemnau
  • desemna
  • desemnaseră
Intrare: desena
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desena
  • desenare
  • desenat
  • desenatu‑
  • desenând
  • desenându‑
singular plural
  • desenea
  • desenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desenez
(să)
  • desenez
  • desenam
  • desenai
  • desenasem
a II-a (tu)
  • desenezi
(să)
  • desenezi
  • desenai
  • desenași
  • desenaseși
a III-a (el, ea)
  • desenea
(să)
  • deseneze
  • desena
  • desenă
  • desenase
plural I (noi)
  • desenăm
(să)
  • desenăm
  • desenam
  • desenarăm
  • desenaserăm
  • desenasem
a II-a (voi)
  • desenați
(să)
  • desenați
  • desenați
  • desenarăți
  • desenaserăți
  • desenaseți
a III-a (ei, ele)
  • desenea
(să)
  • deseneze
  • desenau
  • desena
  • desenaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desina
  • desinare
  • desinat
  • desinatu‑
  • desinând
  • desinându‑
singular plural
  • desinea
  • desinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desinez
(să)
  • desinez
  • desinam
  • desinai
  • desinasem
a II-a (tu)
  • desinezi
(să)
  • desinezi
  • desinai
  • desinași
  • desinaseși
a III-a (el, ea)
  • desinea
(să)
  • desineze
  • desina
  • desină
  • desinase
plural I (noi)
  • desinăm
(să)
  • desinăm
  • desinam
  • desinarăm
  • desinaserăm
  • desinasem
a II-a (voi)
  • desinați
(să)
  • desinați
  • desinați
  • desinarăți
  • desinaserăți
  • desinaseți
a III-a (ei, ele)
  • desinea
(să)
  • desineze
  • desinau
  • desina
  • desinaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desemna
  • desemnare
  • desemnat
  • desemnatu‑
  • desemnând
  • desemnându‑
singular plural
  • desemnea
  • desemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desemnez
(să)
  • desemnez
  • desemnam
  • desemnai
  • desemnasem
a II-a (tu)
  • desemnezi
(să)
  • desemnezi
  • desemnai
  • desemnași
  • desemnaseși
a III-a (el, ea)
  • desemnea
(să)
  • desemneze
  • desemna
  • desemnă
  • desemnase
plural I (noi)
  • desemnăm
(să)
  • desemnăm
  • desemnam
  • desemnarăm
  • desemnaserăm
  • desemnasem
a II-a (voi)
  • desemnați
(să)
  • desemnați
  • desemnați
  • desemnarăți
  • desemnaserăți
  • desemnaseți
a III-a (ei, ele)
  • desemnea
(să)
  • desemneze
  • desemnau
  • desemna
  • desemnaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

desemnare, desemnărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a desemna. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi desemna DEX '09 DEX '98 DN

desemna, desemnezverb

  • 1. A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: designa
    • 1.1. rar A indica unei persoane un anumit lucru. DEX '09 DEX '98 NODEX
      • format_quote Episcopul mi-a și desemnat o parohie bună în Sătmar. REBREANU, I. 87. DLRLC
    • 1.2. A numi într-o funcție. DEX '09 DEX '98
etimologie:

desena, desenezverb

  • 1. tranzitiv A executa un desen. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Desenează un copac. DLRLC
    • format_quote figurat [Norii] desenează pe cer hărțile unor continente necunoscute. BOGZA, C. O. 53. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Surîse, încetînd să deseneze și punînd creionul colorat alături. C. PETRESCU, C. V. 149. DLRLC
  • 2. reflexiv A ieși în evidență; a se profila, a se contura. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Munții se desenează în zare. DLRLC
    • format_quote Asprimea voluntară a feței era îndulcită de catifelarea umedă a ochilor și de buzele cărnoase, roșii și desenate voluptos. C. PETRESCU, Î. I 13. DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat rar A schița, a contura o problemă, o chestiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Chestiunea abia este desemnată; acesta este primul ei cuvînt. ODOBESCU, S. III 408. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.