DESEMNÁ¹, desemnez, vb. I. Tranz. A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții. ♦ (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. ♦ A numi într-o funcție. – Din fr. désigner, lat. designare (după semn).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DESEMNÁ² vb. I. v. desena.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A DESEMNÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A numi în vederea exercitării unei activități ori a ocupării unei funcții sau demnități. 2) (lucruri, scopuri etc.) A indica printr-un gest sau printr-un semn. /<fr. designer, lat. designare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESEMNÁ vb. I. tr. A indica, a numi pe cineva pentru o demnitate, o funcție etc., a designa. [< desemn + -a, cf. fr. désigner, lat. designare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DESEMNÁ vb. tr. a indica, a numi pe cineva pentru o demnitate, o funcție etc.; a designa. (după fr. désigner, lat. designare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DESEMNÁ vb. 1. a face, a numi, a pune, (înv. și pop.) a orândui, (înv.) a provivasi, a rândui. (Îl ~ ministru al său.) 2. v. alege. 3. v. constitui. 4. v. indica.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A desemna ≠ a destitui, a revoca
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

desemná (-néz, -át), vb. – A indica, a semnala. Fr. désigner, adaptat conform paralelismului signe-semn.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

desemná (a indica, a numi o persoană) vb., ind. prez. 1 sg. desemnéz, 3 sg. și pl. desemneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

desemnéz v. tr. (d. semn, după fr. dessiner, care vine d. it. disegnare, lat. designare. V. în-semn). Reproduc pin ajutoru desemnuluĭ: a desemna un cal (V. pictez). Însemnez, arăt, spun, dezignez: îmĭ desemnez succesoru. V. refl. Apar lămurit: talia luĭ se desemnează bine, munțiĭ se desemnează (se profilaŭ) al orizont. Mă apropiĭ de deznodămînt: evenimentele se desemnează.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink