2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCĂTUȘARE, descătușări, s. f. Acțiunea de a (se) descătușa și rezultatul ei. – V. descătușa.

DESCĂTUȘARE, descătușări, s. f. Acțiunea de a (se) descătușa și rezultatul ei. – V. descătușa.

descătușare sf [At: DDRF / Pl: ări / E: descătușa] 1 Eliberare din cătușe, din lanțuri Si: descătușat1 (1). 2 (Fig) Eliberare dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie Si: descătușat1 (2).

DESCĂTUȘARE, descătușări, s. f. Acțiunea de a (se) descătușa. (Fig.) [Neagu] căuta o descătușare. BART, E. 213.

DESCĂTUȘA, descătușez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) elibera din lanțuri sau din cătușe; fig. a (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie. – Pref. des- + [în]cătușa.

descătușa vtr [At: DDRF / V: (rar) i / Pzi: ez / E: des- + cătușă] 1-2 A (se) elibera din cătușe, din lanțuri. 3-4 A (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie.

DESCĂTUȘA, descătușez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) elibera din lanțuri sau din cătușe; fig. a (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie. – Des1- + cătușă.

DESCĂTUȘA, descătușez, vb. I. Tranz. A elibera (pe cineva) din lanțuri sau din cătușe. ♦ Fig. A elibera dintr-o constrîngere, dintr-o apăsare, din robie. Izgonirea exploatatorilor și cucerirea puterii au descătușat uriașele forțe creatoare ale poporului. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2431. ◊ Refl. Popoarele se descătușează din robia imperialistă.

A SE DESCĂTUȘA mă ~ez intranz. 1) A se elibera din cătușe, din fiare sau din lanțuri. 2) fig. A deveni liber; a redobândi libertatea; a se elibera. 3) fig. A scăpa de o constrângere morală sau de un complex interior. /des- + cătușă

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

descătușare s. f., g.-d. art. descătușării; pl. descătușări

descătușare s. f., g.-d. art. descătușării; pl. descătușări

descătușare s. f., g.-d. art. descătușării; pl. descătușări

descătușa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descătușez, 3 descătușea, 1 pl. descătușăm; conj. prez. 1 sg. să descătușez, 3 să descătușeze; ger. descătușând

descătușa (a ~) vb., ind. prez. 3 descătușează, 1 pl. descătușăm; conj. prez. 3 descătușeze; ger. descătușând

descătușa vb., ind. prez. 1 sg. descătușez, 3 sg. și pl. descătușează, 1 pl. descătușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. descătușeze; ger. descătușând

descătușa (ind. prez. 3 sg. și pl. descătușează, 1 pl. descătușăm, ger. descătușînd)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESCĂTUȘARE s. v. dezrobire, eliberare, emancipare, emancipație, liberare.

descătușare s. v. DEZROBIRE. ELIBERARE. EMANCIPARE. EMANCIPAȚIE. LIBERARE.

DESCĂTUȘA vb. v. dezrobi, elibera, emancipa, libera.

DESCĂTUȘA vb. a (se) desfereca. (S-a ~ din cătușe.)

descătușa vb. v. DEZROBI. ELIBERA. EMANCIPA. LIBERA.

DESCĂTUȘA vb. a (se) desfereca. (S-a ~ din cătușe.)

Intrare: descătușare
descătușare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descătușare
  • descătușarea
plural
  • descătușări
  • descătușările
genitiv-dativ singular
  • descătușări
  • descătușării
plural
  • descătușări
  • descătușărilor
vocativ singular
plural
Intrare: descătușa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descătușa
  • descătușare
  • descătușat
  • descătușatu‑
  • descătușând
  • descătușându‑
singular plural
  • descătușea
  • descătușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descătușez
(să)
  • descătușez
  • descătușam
  • descătușai
  • descătușasem
a II-a (tu)
  • descătușezi
(să)
  • descătușezi
  • descătușai
  • descătușași
  • descătușaseși
a III-a (el, ea)
  • descătușea
(să)
  • descătușeze
  • descătușa
  • descătușă
  • descătușase
plural I (noi)
  • descătușăm
(să)
  • descătușăm
  • descătușam
  • descătușarăm
  • descătușaserăm
  • descătușasem
a II-a (voi)
  • descătușați
(să)
  • descătușați
  • descătușați
  • descătușarăți
  • descătușaserăți
  • descătușaseți
a III-a (ei, ele)
  • descătușea
(să)
  • descătușeze
  • descătușau
  • descătușa
  • descătușaseră
descătuși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descătușare, descătușărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) descătușa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote figurat [Neagu] căuta o descătușare. BART, E. 213. DLRLC
etimologie:
  • vezi descătușa DEX '98 DEX '09

descătușa, descătușezverb

  • 1. A (se) elibera din lanțuri sau din cătușe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: desfereca antonime: încătușa
    • 1.1. figurat A (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Izgonirea exploatatorilor și cucerirea puterii au descătușat uriașele forțe creatoare ale poporului. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2431. DLRLC
      • format_quote Popoarele se descătușează din robia imperialistă. DLRLC
etimologie:
  • Prefix des- + [în]cătușa. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.