descărnat², ~ă a [At: VLAHUȚĂ, S. A. II, 217/ V: (îvr) discar~ / Pl: ~ați, ~e / E: descărna] 1 (D. oase sau d. părți ale corpului) De pe care a fost luată carnea. 2 (Pex; d. oameni sau părți ale corpului) Foarte slab.

descărnat¹ sn [At: MDA ms / E: descărna] 1-4 Descărnare (1-4).

DESCĂRNAT, -Ă, descărnați, -te, adj. (Despre părți ale corpului omenesc, în special despre mîini) Foarte slab, lipsit de carne, numai piele și oase. Îl prinse de braț, și Stelian Minea se supuse docil, căci, pe mîna lui descărnată și pipernicită, strîngerea fu puternică. C. PETRESCU, Î. II 223. Degetele-i descărnate de abia mai izbutesc Din clavir să redeștepte cîntecul dumnezeiesc. MACEDONSKI, O. I 87.

DESCĂRNA, descărnez, vb. I. 1. Refl. A slăbi, a fi foarte slab. 2. Tranz. (În industria pielăriei) A îndepărta țesutul conjunctiv subcutanat, aderent la dermă). – Pref. des- + carne (după fr. décharner).

decărna v vz descărna

descarna v vz descărna

descărna [At: MACEDONSKI, O. II, 178 / V: (înv) ~car~ / E: des- + carne cdp fr décharner] 1 vr A slăbi, a fi foarte slab. 2 vt (C.i. piei brute) A înlătura prin răzuire țesutul conjunctiv subcutanat aderent la dermă. 3 vt (Rar; c.i. came de măcelărie) A curăța de pe oase. 4 vt (Înv) A curăța pieile de stratul de carne care rămâne pe ele după cenușărit, în industria pielăriei.

discarnat, ~ă a vz descărnat

DESCĂRNA, descărnez, vb. I. 1. Refl. A slăbi, a fi foarte slab. 2. Tranz. A curăța pieile de stratul de carne care rămâne pe ele după cenușărit, în industria pielăriei. – Des¹- + carne (după fr. décharner).

DESCĂRNA, descărnez, vb. I. 1. Refl. (Despre oameni și animale) A siăbi, a fi foarte slab. 2. Tranz. (Tăbăcărie) A curăța pieile de stratul de carne care le acoperă după cenușărit.

A SE DESCĂRNA mă ~ez intranz. rar A deveni foarte slab; a se usca. /des- + carne

A DESCĂRNA ~ez tranz. 1) (piei de tăbăcit) A curăța de carne. 2) (persoane) A face să se descărneze. /des- + carne

*descărnéz v. tr. (d. carne, după fr. décharner). Despoĭ de carne, lăsînd numaĭ oasele.

descărna (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. descărnez, 3 descărnează; conj. prez. 1 sg. să descărnez, 3 să descărneze

descărna (a ~) vb., ind. prez. 3 descărnează

descărna vb., ind. prez. 1 sg. descărnez, 3 sg. și pl. descărnează

DESCĂRNAT adj. scofâlcit. (Un obraz ~.)

DESCĂRNAT adj. scofîlcit. (Un obraz ~.)

DESCĂRNA vb. 1. a cărnosi, a șerui, (reg.) a cărnui. (~ pieile, în tăbăcărie.) 2. a se scofâlci. (Obrazul i s-a ~.)

DESCĂRNA vb. 1. a cărnosi, a șerui, (reg.) a cărnui. (~ pieile, în tăbăcărie.) 2. a se scofîlci. (Obrazul i s-a ~.)