opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCĂRNARE, descărnări, s. f. Acțiunea de a (se) descărna și rezultatul ei. – V. descărna.

DESCĂRNARE, descărnări, s. f. Acțiunea de a (se) descărna și rezultatul ei. – V. descărna.

descărnare sf [At: LM / Pl: ~nări / E: descărna] 1 Slăbire accentuată Si: descărnat1 (1). 2 Înlăturare a țesutului conjunctiv subcutanat aderent la dermă, prin răzuire, de pe pieile brute Si: descărnat1 (2). 3 (Rar) Curățare de pe oase a cărnii Si: descărnat1 (3). 4 Curățare a pieilor de stratul de carne care rămâne pe el după cenușărit, în industria pielăriei Si: descărnat1 (4).[1] modificată

  1. În original: af, evident greșit — LauraGellner

DESCĂRNA, descărnez, vb. I. 1. Refl. A slăbi, a fi foarte slab. 2. Tranz. (În industria pielăriei) A îndepărta țesutul conjunctiv subcutanat, aderent la dermă). – Pref. des- + carne (după fr. décharner).

decărna v vz descărna

descarna v vz descărna

descărna [At: MACEDONSKI, O. II, 178 / V: (înv) ~car~ / E: des- + carne cdp fr décharner] 1 vr A slăbi, a fi foarte slab. 2 vt (C.i. piei brute) A înlătura prin răzuire țesutul conjunctiv subcutanat aderent la dermă. 3 vt (Rar; c.i. carne de măcelărie) A curăța de pe oase. 4 vt (Înv) A curăța pieile de stratul de carne care rămâne pe ele după cenușărit, în industria pielăriei.

DESCĂRNA, descărnez, vb. I. 1. Refl. A slăbi, a fi foarte slab. 2. Tranz. A curăța pieile de stratul de carne care rămâne pe ele după cenușărit, în industria pielăriei. – Des1- + carne (după fr. décharner).

DESCĂRNA, descărnez, vb. I. 1. Refl. (Despre oameni și animale) A siăbi, a fi foarte slab. 2. Tranz. (Tăbăcărie) A curăța pieile de stratul de carne care le acoperă după cenușărit.

A DESCĂRNA ~ez tranz. 1) (piei de tăbăcit) A curăța de carne. 2) (persoane) A face să se descărneze. /des- + carne

A SE DESCĂRNA mă ~ez intranz. rar A deveni foarte slab; a se usca. /des- + carne

*descărnéz v. tr. (d. carne, după fr. décharner). Despoĭ de carne, lăsînd numaĭ oasele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

descărnare s. f., g.-d. art. descărnării; pl. descărnări

descărnare s. f., g.-d. art. descărnării; pl. descărnări

descărnare s. f., g.-d. art. descărnării; pl. descărnări

descărna (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. descărnez, 3 descărnează; conj. prez. 1 sg. să descărnez, 3 să descărneze

descărna (a ~) vb., ind. prez. 3 descărnează

descărna vb., ind. prez. 1 sg. descărnez, 3 sg. și pl. descărnează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESCĂRNARE s. 1. cărnosire, șeruire, (reg.) cărnuire. (~ a pieilor, în industria tăbăcăriei.) 2. scofâlcire. (~ obrazului.)

DESCĂRNARE s. 1. cărnosire, șeruire, (reg.) cărnuire. (~ a pieilor, în industria tăbăcăriei.) 2. scofîlcire. (~ obrazului.)

DESCĂRNA vb. 1. a cărnosi, a șerui, (reg.) a cărnui. (~ pieile, în tăbăcărie.) 2. a se scofâlci. (Obrazul i s-a ~.)

DESCĂRNA vb. 1. a cărnosi, a șerui, (reg.) a cărnui. (~ pieile, în tăbăcărie.) 2. a se scofîlci. (Obrazul i s-a ~.)

Intrare: descărnare
descărnare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descărnare
  • descărnarea
plural
  • descărnări
  • descărnările
genitiv-dativ singular
  • descărnări
  • descărnării
plural
  • descărnări
  • descărnărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: descărna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descărna
  • descărnare
  • descărnat
  • descărnatu‑
  • descărnând
  • descărnându‑
 singular plural
  • descărnează
  • descărnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descărnez
 (să)
  • descărnez
  • descărnam
  • descărnai
  • descărnasem
a II-a (tu)
  • descărnezi
 (să)
  • descărnezi
  • descărnai
  • descărnași
  • descărnaseși
a III-a (el, ea)
  • descărnează
 (să)
  • descărneze
  • descărna
  • descărnă
  • descărnase
plural I (noi)
  • descărnăm
 (să)
  • descărnăm
  • descărnam
  • descărnarăm
  • descărnaserăm
  • descărnasem
a II-a (voi)
  • descărnați
 (să)
  • descărnați
  • descărnați
  • descărnarăți
  • descărnaserăți
  • descărnaseți
a III-a (ei, ele)
  • descărnează
 (să)
  • descărneze
  • descărnau
  • descărnară
  • descărnaseră
decărna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
descarna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descărnare, descărnărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi descărna DEX '98 DEX '09

descărna, descărnezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.