descărcare sf [At: DRĂGHICI, R. 245/15 / Pl: ~cări / E: descărca] 1 Luare, coborâre, scoatere a încărcăturii din vehiculul de transport pentru golirea acestuia Si: descărcat¹ (1), descărcătură (1). 2 Declanșare a unei arme de foc Si: descărcat¹, descărcătură (2). 3 Zgomot produs de declanșarea unei arme de foc Si: descărcat¹ (3), descărcătură (3). 4 Eliberare de o povară Si: descărcat¹ (4), descărcătură (4). 5 (Înv) Plasare. 6 Proces de înlăturare totală sau parțială a forțelor exterioare care acționează asupra unui corp solid, a unui sistem tehnic și care au produs în prealabil deformații Si: descărcat¹ (6). 7 (Fig) Eliberare de o sarcină Si: descărcat¹ (7). 8 Pierdere (totală sau parțială) de sarcină electrică Si: descărcat¹ (8). 9 (Șîs ~ electrică, ~ de electricitate, ~ luminoasă, ~ atmosferică) Fenomen atmosferic produs prin descărcare Si: descărcat¹ (9). 10 Constatare oficială a corectitudinii unei gestiuni Si: descărcat¹ (10). 11 (Rar) Revărsare. 12 Manifestare violentă Si: descărcat¹ (12). 13 Respectare. 14 Justificare. 15 Scutire de pedeapsă Si: descărcat¹ (15). 16 Creditare. 17 (Rar) Debarcare. 18 (Îvr) Navigare. 19 Scoatere a încărcăturii dintr-o armă de foc Si: descărcat¹ (19). 20 Consumare a energiei înmagazinate de un acumulator Si: descărcat¹ (20). 21 Predare. 22 Ușurare de o vină, de un păcat etc. Si: descărcat¹ (22).

DESCĂRCARE, descărcări, s. f. Acțiunea de a (se) descărca și rezultatul ei. 1. Deșertare, golire a unui vehicul de conținutul lui; coborîrea poverilor aflate într-un vehicul. Descărcarea vagonului. ▭ În opinteala cu descărcarea sacilor, unul din ei, mai greu, îl face să șovăiască. MACEDONSKI, O. III 31. 2.Suprimare sau micșorare a forțelor care se exercită asupra unei piese, a unei construcții etc. 3. Declanșarea unei arme de foc. 4. Pierdere (totală sau parțială) a sarcinii electrice a unui corp. Descărcarea unui condensator. ♦ Manifestare electrică produsă în atmosferă. Fierbeau văzduhurile și cerurile clocoteau subt descărcările zguduitoare ale tunetelor. HOGAȘ, M. N. 176. 5. Fig. Izbucnire, dezlănțuire a unei stări sufletești sau nervoase. Numai durerea acută i-ar da reflexele descărcării necesare, descărcării nervoase. CAMIL PETRESCU, T. III 205. Nimeni n-a ajuns la această fericită descărcare de emoții, în versuri de o structură de bronz. VLAHUȚĂ, O. A. 396. 6. (Contabilitate) Constatarea corectitudinii unei gestiuni și eliberarea gestionarului de orice imputare.

DESCĂRCARE ~ări f. v. A DESCĂRCA și A SE DESCĂRCA. ◊ ~ electrică fenomen constând în micșorarea sau în pierderea capacității electrice a unui corp ~ări atmosferice fenomene electrice produse în atmosferă. /v. a descărca

DESCĂRCA, descarc, vb. I. Tranz. 1. A goli, parțial sau în întregime, un vehicul de transport; a da jos încărcătura. 2. A suprima sau a micșora forțele care acționează asupra unui corp solid, unui sistem tehnic etc. și care ar putea produce deformarea acestora. 3. A scoate încărcătura dintr-o armă de foc. ♦ A face să ia foc, a declanșa o armă; a trage un foc de armă. ♦ A consuma energia înmagazinată de un acumulator electric. ♦ Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde încărcătura electrică. ♦ Refl. (Despre trăsnet sau furtună) A se dezlănțui. 4. Fig. A da curs liber unor stări sufletești, a se elibera sufletește (împărtășind ceva cuiva). ♦ Refl. A se ușura de o vină, de un păcat etc. ◊ Expr. (Tranz.) A-și descărca conștiința (sau inima) = a-și ușura conștiința, făcând confidențe cuiva. 5. A declara în mod oficial că o gestiune a fost corectă și că nu e nimic de imputat gestionarului. – Lat. discarricare.

descărca [At: (a. 1645) HERODOT, 3 / Pzi: ~carc și (reg) ~cărc / E: ml discarricare] 1 vt (C.i. încărcătura) A goli, parțial sau în întregime, un vehicul de transport. 2 vt (D. corăbii, nave, vase) A lăsa la mal Si: a debarca. 3 vr (Îvr) A naviga. 4 vt (Îvr) A trece ceva în contul altuia. 5 vt A scoate încărcătura dintr-o armă de foc. 6 vt A declanșa o armă de foc. 7 vt A trage un foc de armă. 8-9 vtr A (se) despovăra. 10 vt A consuma energia înmagazinată de un acumulator electric. 11 vt A suprima sau micșora forțele care acționează asupra unei piese, unei construcții, unui sistem tehnic etc. care ar putea produce deformarea acestuia. 12-13 vtr (A face să-și piardă sau) a-și pierde încărcătura electrică. 14 vr A se elibera sufletește (împărtășind ceva cuiva). 15 vr (Îe) A-și ~ inima sau sufletul ori conștiința A-și ușura inima (sufletul, conștiința) prin confesare. 16 vt (C.i. sentimente sau stări sufletești apăsătoare) A da la iveală printr-o comportare violentă, nestăpânită (care se răsfrânge asupra unei ființe sau asupra unui obiect). 17-18 vtr A (se) repercuta. 19 vr A-și explica, a-și motiva o acțiune, o atitudine Si: a se justifica. 20 vt A scuti de pedeapsă. 21 vt A trece în creditul contului. 22 vr A se ușura de o vină, de un păcat etc. 23 A declara în mod oficial că o gestiune a fost corectă și că nu e nimic de imputat gestionarului.

DESCĂRCA, descarc, vb. I. Tranz. 1. A goli, parțial sau în întregime, un vehicul de transport; a da jos încărcătura. 2. A suprima sau a micșora forțele care acționează asupra unei piese, unei construcții, unui sistem tehnic etc. care ar putea produce deformarea acestuia. 3. A scoate încărcătura dintr-o armă de foc. ♦ A face să ia foc, a declanșa o armă; a trage, a slobozi un foc de armă. ♦ A consuma energia înmagazinată de un acumulator electric. ♦ Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde încărcătura electrică. ♦ Refl. (Despre trăsnet sau furtună) A se dezlănțui. 4. Fig. A da curs liber unor stări sufletești, a se elibera sufletește (împărtășind ceva cuiva). ♦ Refl. A se ușura de o vină, de un păcat etc. ◊ Expr. (Tranz.) A-și descărca conștiința (sau inima) = a-și ușura conștiința, făcând confidențe cuiva. 5. A declara în mod oficial că o gestiune a fost corectă și că nu e nimic de imputat gestionarului. – Lat. discarricare.

DESCĂRCA, descarc, vb. I. Tranz. (În opoziție cu încărca) 1. (Cu privire la un vehicul de transport) A goli (de conținut). Am de descărcat o corabie. SADOVEANU, D. P. 93. ◊ Expr. (Eliptic) Cu descărcat = cu carul gol, fără încărcătură. Și cu încărcat și cu descărcat, la deal moș Nichifor să da pe jos și trăgea de-a valma cu iepele. CREANGĂ, P. 107. ♦ (Cu privire la conținutul vehiculului) A da jos din vehicul. Începură a descărca lucrurile din căruță. SADOVEANU, P. M. 240. Căpitanul dă ordin și soldații încep să descarce lăzi mari și grele. SP. POPESCU, M. G. 79. Dinaintea morii, aproape că nu e ceas cînd doi, trei țărani să nu se opintească să-și descarce din care sacii. MACEDONSKI, O. III 3. 2. A suprima sau a micșora forțele care acționează asupra unei piese, a unei construcții etc. 3. (Cu privire la o armă de foc) A scoate încărcătura. ♦ (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «în» sau «asupra») A face să ia foc, a declanșa. Soldații... descarcă armele, doborînd al doilea rînd din mulțime. CAMIL PETRESCU, B. 121. ◊ Refl. pas. Atunci s-au descărcat dintr-o dată cele 60 de tunuri de la tribord. CAMIL PETRESCU, T. II 176. ♦ (Cu privire la gloanțe sau la focuri de armă) A trage, a slobozi. Îndreaptă revolverul asupra acesteia, descărcînd cîteva gloanțe. DAVIDOGLU, M. 91. Mînecuță s-a repezit în bătătură, pufnind în aerul răcoros. Apoi, a descărcat cu grabă patru focuri. SADOVEANU, P. M. 127.4. (Cu privire la un corp încărcat cu electricitate) A face să-și piardă sarcina electrică. Descarcă acumulatorul. ♦ Refl. (Despre trăsnet sau furtună) A se dezlănțui. În văzduh plutește greu presimțirea unei furtuni, dar care are să se descarce tîrziu. C. PETRESCU, Î. II 251. Din nor în nor Un trăsnet se descarcă. IOSIF, PATR. 17. 5. Fig. A da curs liber, a revărsa. S-a întors cătră zid, singur, descărcîndu-și într-acolo obida. SADOVEANU, Z. C. 235. Ana își descarcă toată indignarea pe Sabina. C. PETRESCU, C. V. 116. ◊ Refl. Gîndurile ei neliniștite se descărcau în vorbe, pe care ea le rostea tare, în neștire. VLAHUȚĂ, O. A. II 51. ♦ Refl. Fig. A se ușura (de o vină, de păcate etc.). Cu vorba asta s-ar fi descărcat. Da, s-ar fi dezvinovățit. DUMITRIU, V. L. 131. Căuta să se descarce ca de-o vină. VLAHUȚĂ, O. A. III 120. ◊ Expr. A-și descărca conștiința (sau inima) = a-și ușura conștiința, făcînd confidențe cuiva. Putea să-și descarce inima mai în voie. PAS, Z. I 31. Față de cine să-și descarce conștiința? G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 176. Blajin, mîngîitor, înțeleptul portului îl îndeamnă pe Nicola Maruli să-și descarce inima către un bun și vechi prieten. BART, E. 272. 6. Fig. A recunoaște în mod oficial că o gestiune a fost corectă; a declara că nu se impută nimic gestionarului. Adunarea generală a descărcat comitetul de gestiunea sa.

A DESCĂRCA descarc tranz. 1) (mijloace de transport, recipiente) A elibera de materialele încărcate. 2) A elibera de încărcătură. 3) (arme de foc) A pune în acțiune, efectuând o împușcătură. 4) (piese, instalații etc.) A ușura, micșorând sau suprimând forțele care acționează. 5) (corpuri încărcate cu electricitate) A face să se descarce. 6) fig. (persoane sau instituții) A scuti de anumite obligații. /<lat. discarricare

A SE DESCĂRCA mă descarc intranz. 1) (despre corpuri încărcate cu electricitate) A-și pierde încărcătura electrică. 2) fig. (despre persoane) A se ușura sufletește împărtășind cuiva un sentiment, un gând, o suferință; a se răcori. 3) (despre trăsnet) A se produce brusc. /<lat. discarricare

descărcà v. 1. a lua cuiva sarcina; 2. a da jos din car (lemne); 3. a dispensa, a ușura: a descărca de obligațiune; 4. a slobozi o armă de foc; 5. a declara achitat sau liber de o datorie: 6. fig. a da liber curs: a-și descărca mânia asupra cuiva. [Lat. DISCARRICARE].

descárc, a -călțá v. tr. (lat. discárrico, -are, it. discar[i]care, scar[i]care, fr. décharger, pv. sp. pg. descargar. V. încarc, șarjă). Iau sarcina, încărcătura: descarc un car. Trag cu o armă de foc, aprind încărcătura din țeava eĭ. Fig. Dispensez, ușurez de o obligațĭune: te descarc de a maĭ face cutare lucru, de a plăti. Daŭ drumu daŭ liber curs: a-țĭ descărca furia, asupra cuĭva, pe cineva.

descărcare s. f., g.-d. art. descărcării; pl. descărcări

descărcare s. f., g.-d. art. descărcării; pl. descărcări

descărcare s. f., g.-d. art. descărcării; pl. descărcări

descărca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descarc, 2 sg. descarci, 3 descarcă; conj. prez. 1 sg. să descarc, 3 să descarce; imper. 2 sg. afirm. descarcă corectat(ă)

descărca (a ~) vb., ind. prez. 3 descarcă

descărca vb., ind. prez. 1 sg. descarc, 3 sg. și pl. descarcă

DESCĂRCARE s. 1. descărcat, deșertare, deșertat, golire, golit. (~ conținutului unei roabe.) 2. tragere, (înv. și pop.) slobozire. (~ pistolului.)

DESCĂRCARE s. 1. descărcat, deșertare, deșertat, golire, golit. (~ conținutului unei roabe.) 2. tragere, (înv. și pop.) slobozire. (~ pistolului.)

Descărcare ≠ încărcare

DESCĂRCA vb. 1. a deșerta, a goli, (rar) a vida, (pop.) a zvânta, (înv. și reg.) a scurge, (prin vestul Munt.) a sicni. (~ roaba.) 2. a trage, (înv. și pop.) a slobozi. (A ~ pistolul.)

DESCĂRCA vb. 1. a deșerta, a goli, (rar) a vida, (pop.) a zvînta, (înv. și reg.) a scurge, (prin vestul Munt.) a sicni. (~ roaba.) 2. a trage, (înv. și pop.) a slobozi. (A ~ pistolul.)

A descărca ≠ a încărca

descărca (descarc, descărcat), vb. – 1. A da jos sau a ușura încărcătura. – 2. A despovăra, a dezvinovăți, a absolvi. – 3. A trage (cu o armă de foc). – 4. A scoate încărcătura dintr-o armă de foc. – Mr., megl. discarc. Lat. dĭscarrĭcāre (Densusianu, Hlr., I, 169; Pușcariu 507; Candrea-Dens., 258; REW 2652; Tiktin); cf. alb. skarkoń, it. discar(i)care, prov., sp. descargar, port. descarregar. – Der. descărcat, s. n. (descărcare); descărcător, s. n. (dispozitiv de descărcare); descărcătură, s. f. (descărcare).