opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

descăpățânare sf [At: CONSTANTINESCU / V: ~ți~ / Pl: ~nări / E: descăpățâna] (Îvr) Decapitare.

DESCĂPĂȚÂNA, descăpățânez, vb. I. Tranz. (Înv.) A decapita. – Pref. des- + căpățână.

descăpățâna vt [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ~ți~ / Pzi: ~nez / E: ns cf căpățână] (Îvr) A decapita pe cineva.

descăpățina vt vz descăpățâna

descăpăținare sf vz descăpățânare

discăpățâna v vz descăpățâna

DESCĂPĂȚÂNA, descăpățânez, vb. I. Tranz. (Înv.) A decapita. – Des1- + căpățână.

DESCĂPĂȚINA vb. I v. descăpățîna.

DESCĂPĂȚÎNA, descăpățînez, vb. I. Tranz. (Învechit și arhaizant) A tăia, a reteza capul (cuiva); a decapita. Încă să zicem că pe stăpînul meu îl descăpățînează; se cheamă că și-a luat de o grijă și atuncea într-adevăr că s-a tămăduit de toate. SADOVEANU, F. J. 297. – Variantă: descăpățina (SADOVEANU, Z. C. 174, ALECSANDRI, P. III 345) vb. I.

DESCĂPĂȚINA vb. I. v. descăpățîna.

descăpățânà v. a decapita: pe robii toți de-a rândul îi descăpățânau AL. [Dela căpățână (în sens de «cap»)].

descăpățînéz v. tr. (d. căpățînă). Vechĭ. Rar azĭ. Taĭ capu, decapitez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

descăpățâna (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. descăpățânez, 3 descăpățânează; conj. prez. 1 sg. să descăpățânez, 3 să descăpățâneze

descăpățâna (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 descăpățânează

descăpățâna vb., ind. prez. 1 sg. descăpățânez, 3 sg. și pl. descăpățânează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESCĂPĂȚÂNA vb. v. decapita.

descăpățîna vb. v. DECAPITA.

Intrare: descăpățânare
descăpăținare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descăpăținare
  • descăpăținarea
plural
  • descăpăținări
  • descăpăținările
genitiv-dativ singular
  • descăpăținări
  • descăpăținării
plural
  • descăpăținări
  • descăpăținărilor
vocativ singular —
plural —
descăpățânare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descăpățânare
  • descăpățânarea
plural
  • descăpățânări
  • descăpățânările
genitiv-dativ singular
  • descăpățânări
  • descăpățânării
plural
  • descăpățânări
  • descăpățânărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: descăpățâna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descăpățâna
  • descăpățânare
  • descăpățânat
  • descăpățânatu‑
  • descăpățânând
  • descăpățânându‑
 singular plural
  • descăpățânează
  • descăpățânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descăpățânez
 (să)
  • descăpățânez
  • descăpățânam
  • descăpățânai
  • descăpățânasem
a II-a (tu)
  • descăpățânezi
 (să)
  • descăpățânezi
  • descăpățânai
  • descăpățânași
  • descăpățânaseși
a III-a (el, ea)
  • descăpățânează
 (să)
  • descăpățâneze
  • descăpățâna
  • descăpățână
  • descăpățânase
plural I (noi)
  • descăpățânăm
 (să)
  • descăpățânăm
  • descăpățânam
  • descăpățânarăm
  • descăpățânaserăm
  • descăpățânasem
a II-a (voi)
  • descăpățânați
 (să)
  • descăpățânați
  • descăpățânați
  • descăpățânarăți
  • descăpățânaserăți
  • descăpățânaseți
a III-a (ei, ele)
  • descăpățânează
 (să)
  • descăpățâneze
  • descăpățânau
  • descăpățânară
  • descăpățânaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descăpățina
  • descăpăținare
  • descăpăținat
  • descăpăținatu‑
  • descăpăținând
  • descăpăținându‑
 singular plural
  • descăpăținează
  • descăpăținați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descăpăținez
 (să)
  • descăpăținez
  • descăpăținam
  • descăpăținai
  • descăpăținasem
a II-a (tu)
  • descăpăținezi
 (să)
  • descăpăținezi
  • descăpăținai
  • descăpăținași
  • descăpăținaseși
a III-a (el, ea)
  • descăpăținează
 (să)
  • descăpățineze
  • descăpățina
  • descăpățină
  • descăpăținase
plural I (noi)
  • descăpăținăm
 (să)
  • descăpăținăm
  • descăpăținam
  • descăpăținarăm
  • descăpăținaserăm
  • descăpăținasem
a II-a (voi)
  • descăpăținați
 (să)
  • descăpăținați
  • descăpăținați
  • descăpăținarăți
  • descăpăținaserăți
  • descăpăținaseți
a III-a (ei, ele)
  • descăpăținează
 (să)
  • descăpățineze
  • descăpăținau
  • descăpăținară
  • descăpăținaseră
discăpățâna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descăpățâna, descăpățânezverb

  • 1. învechit Decapita. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: decapita
    • format_quote Încă să zicem că pe stăpînul meu îl descăpățînează; se cheamă că și-a luat de o grijă și atuncea într-adevăr că s-a tămăduit de toate. SADOVEANU, F. J. 297. DLRLC
etimologie:
  • Prefix des- + căpățână. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.