2 intrări
23 de definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (8)
- relaționale (5)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESCĂLȚARE, descălțări, s. f. Acțiunea de a (se) descălța și rezultatul ei; descălțat1. – V. descălța.
DESCĂLȚARE, descălțări, s. f. Acțiunea de a (se) descălța și rezultatul ei; descălțat1. – V. descălța.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descălțare sf [At: HELIADE, PARALELISM, I, 30/29 / Pl: ~țări / E: descălța] 1 Scoatere a încălțămintei din picioare Si: descălțat1. 2 (Agr) Scoatere a rădăcinilor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCĂLȚA, descalț, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) scoate încălțămintea din picioare. – Lat. discalciare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCĂLȚA, descalț, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) scoate încălțămintea din picioare. – Lat. discalciare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descălța vtr [At: ANON. CAR. / V: (reg) dis~ / Pzi: ~calț / E: ml discalciare] 1-2 A (-și) scoate încălțămintea din picioare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
discălța v vz descălța
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCĂLȚA, descalț, vb. I. Refl. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «de») A-și scoate încălțămintea. Se descălțaseră de opinci, își lepădaseră... sumanele petecite ca să fie mai sprinteni. SADOVEANU, P. M. 258. Tata se descălțase și sta grecește în pat. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 264. Cum ajunserăm în odaie, Grigoriță iute se dezbrăcă, iute se descălță și iute se trînti în pat. HOGAȘ, DR. II 13. ◊ Tranz. Acuș te descalț! CREANGĂ, A. 41.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DESCĂLȚA descalț tranz. 1) (încălțăminte) A scoate din picioare. 2) (persoane) A elibera de încălțăminte, trăgând-o din picioare. /<lat. discalciare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
descălțà v. a scoate încălțămintele. [Lat. DISCALCEARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descálț, a -călțá v. tr. (lat. dis-calciare, pop. dis-culciare. V. desculț, încalț). Scot cuĭva încălțămintea din picĭoare. V. refl. Îmĭ scot încălțămintea din picĭoare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
descălțare s. f., g.-d. art. descălțării; pl. descălțări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
descălțare s. f., g.-d. art. descălțării; pl. descălțări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
descălțare s. f., g.-d. art. descălțării; pl. descălțări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
descălța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descalț, 3 descalță; conj. prez. 1 sg. să descalț, 3 să descalțe; imper. 2 sg. afirm. descalță
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
descălța (a ~) vb., ind. prez. 3 descalță
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
descălța vb., ind. prez. 1 sg. descalț, 3 sg. și pl. descălța; ger. descălțând
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
descălța
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
descalț.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESCĂLȚARE s. descălțat, scoatere, tragere. (~ pantofilor din picioare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESCĂLȚARE s. descălțat, scoatere. (~ pantofilor din picior.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCĂLȚA vb. a scoate, a trage, (reg.) a desculța. (~ pantofii din picioare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESCĂLȚA vb. a scoate, a trage, (reg.) a desculța. (~ pantofii din picior.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A (se) descălța ≠ a (se) încălța
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
descălța (descalț, descălțat), vb. – 1. A scoate încălțămintea din picioare. – Var. desculța. Mr. discaltsu. Lat. dĭscalcĕāre sau dĭsculcĭāre, ambele forme atestate (Densusianu, Hlr., I, 169; Pușcariu 505; Candrea-Dens., 255; Tiktin; Candrea; Scriban); cf. it. discalzare, port., cat. descalçar, fr. déchausser, sp. descalzar, prov. descaussar. Cf. desculț, adj. (cu picioarele goale), mr., megl. disculț, istr. rescuts, part. de la var. sau, mai puțin probabil, de la un lat. *dĭsculceātus (Pușcariu 512; Tiktin; Candrea-Dens., 266; REW 2662; Candrea; cf. Graur, BL, V, 96), cf. trent., padov. descolzo, friul. diskolts, sard. iskultsu.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT18) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
descălțare, descălțărisubstantiv feminin
etimologie:
- descălța DEX '98 DEX '09
descălța, descalțverb
- 1. A(-și) scoate încălțămintea din picioare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se descălțaseră de opinci, își lepădaseră... sumanele petecite ca să fie mai sprinteni. SADOVEANU, P. M. 258. DLRLC
- Tata se descălțase și sta grecește în pat. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 264. DLRLC
- Cum ajunserăm în odaie, Grigoriță iute se dezbrăcă, iute se descălță și iute se trînti în pat. HOGAȘ, DR. II 13. DLRLC
- Acuș te descalț! CREANGĂ, A. 41. DLRLC
-
etimologie:
- discalciare. DEX '98 DEX '09