2 definiții pentru descălecătură
Explicative DEX
‡ DESCĂLECĂTURĂ (pl. -turi) sf. Descălecare, colonizare, întemeiere (a unei țări): cu sutele de mii de case muta și le împărția locuri și zicea ~ nouă (M.-COST.) [descăleca].
descălicătúră f. pl. ĭ. Acțiunea saŭ modu de a descălica. Timpu cînd s’a descălicat. – Vest. descălec-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: descălecătură
descălecătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||