opțiuni
  • info
2 intrări
12 definiții

Explicative DEX

DESCĂLCARE, descălcări, s. f. Acțiunea de a descălca și rezultatul ei. – V. descălca.

DESCĂLCARE, descălcări, s. f. Acțiunea de a descălca și rezultatul ei. – V. descălca.

descălcare sf [At: DEX / Pl: ~cări / E: descălca] Netezire cu fierul de călcat a cutelor, îndoiturilor etc. unei țesături.

DESCĂLCA, descalc, vb. I. Tranz. A înlătura cu fierul de călcat o cută sau o îndoitură a unei țesături. – Pref. des- + călca.

descălca vt [At: DL / Pzi: ~calc / E: des- + călca] A netezi cute, îndoituri etc. ale unei țesături cu fierul de călcat.

DESCĂLCA, descalc, vb. I. Tranz. A înlătura cu fierul de călcat o cută sau o îndoitură a unei țesături. – Des1- + călca.

DESCĂLCA, descalc, vb. I. Tranz. (Rar) A desface cu fierul de călcat o cută sau o îndoitură a unei țesături; a netezi.

Ortografice DOOM

descălcare s. f., g.-d. art. descălcării; pl. descălcări

descălcare s. f., g.-d. art. descălcării; pl. descălcări

descălcare s. f., g.-d. art. descălcării; pl. descălcări

descălca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descalc, 2 sg. descalci, 3 descalcă; conj. prez. 1 sg. să descalc, 3 să descalce; imper. 2 sg. afirm. descalcă

descălca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descalc, 3 descalcă, 1 pl. descălcăm; conj. prez. 1 sg. să descalc, 3 să descalce

descălca vb., ind. prez. 3 sg. și pl. descalcă

Intrare: descălcare
descălcare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descălcare
  • descălcarea
plural
  • descălcări
  • descălcările
genitiv-dativ singular
  • descălcări
  • descălcării
plural
  • descălcări
  • descălcărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: descălca
verb (VT71)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descălca
  • descălcare
  • descălcat
  • descălcatu‑
  • descălcând
  • descălcându‑
 singular plural
  • descalcă
  • descălcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descalc
 (să)
  • descalc
  • descălcam
  • descălcai
  • descălcasem
a II-a (tu)
  • descalci
 (să)
  • descalci
  • descălcai
  • descălcași
  • descălcaseși
a III-a (el, ea)
  • descalcă
 (să)
  • descalce
  • descălca
  • descălcă
  • descălcase
plural I (noi)
  • descălcăm
 (să)
  • descalcăm
  • descălcam
  • descălcarăm
  • descălcaserăm
  • descălcasem
a II-a (voi)
  • descălcați
 (să)
  • descalcați
  • descălcați
  • descălcarăți
  • descălcaserăți
  • descălcaseți
a III-a (ei, ele)
  • descalcă
 (să)
  • descalce
  • descălcau
  • descălcară
  • descălcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descălcare, descălcărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a descălca și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi descălca DEX '98 DEX '09

descălca, descalcverb

  • 1. A înlătura cu fierul de călcat o cută sau o îndoitură a unei țesături. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: netezi
etimologie:
  • des- + călca. DEX '09
  • Des- + călca DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „descălcare” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1