O definiție pentru descurcăreală
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
descurcăreală, descurcăreli s. f. (deț.) obținerea unui avantaj material prin procurarea unor lucruri interzise în penitenciar
Intrare: descurcăreală
descurcăreală substantiv feminin
| substantiv feminin (F54) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||