2 intrări
19 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESCUMPĂNIRE, descumpăniri, s. f. Faptul de a descumpăni; dezorientare, dezechilibrare. – V. descumpăni.
DESCUMPĂNIRE, descumpăniri, s. f. Faptul de a descumpăni; dezorientare, dezechilibrare. – V. descumpăni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
descumpănire sf [At: ALAS, 21 I, 1934, 3/2 / Pl: ~ri / E: descumpăni] Dezorientare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCUMPĂNIRE, descumpăniri, s. f. Faptul de a (se) descumpăni; dezorientare, dezechilibrare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCUMPĂNI, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a zăpăci. – Pref. des- + cumpăni.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descumpăni vtr [At: SADOVEANU, P. M. 192 / Pzi: ~nesc / E: des- + cumpăni] A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc Si: a dezorienta, a dezechilibra, a zăpăci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCUMPĂNI, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a zăpăci. – Des1- + cumpăni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DESCUMPĂNI, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face (pe cineva) să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta. Tot ce văzuse și auzise îl zăpăcise și-l descumpănise. SADOVEANU, P. M. 192.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DESCUMPĂNI ~esc tranz. A face să se descumpănească; a dezechilibra; a deconcerta. /des- + a cumpăni
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE DESCUMPĂNI mă ~esc intranz. A-și pierde echilibrul moral sau mintal; a se dezechilibra; a se deconcerta; a se dezaxa. /des- + a cumpăni
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
descumpănire s. f., g.-d. art. descumpănirii; pl. descumpăniri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
descumpănire s. f., g.-d. art. descumpănirii; pl. descumpăniri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
descumpănire s. f., g.-d. art. descumpănirii; pl. descumpăniri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
descumpăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descumpănesc, 3 sg. descumpănește, imperf. 1 descumpăneam; conj. prez. 1 sg. să descumpănesc, 3 să descumpănească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
descumpăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descumpănesc, imperf. 3 sg. descumpănea; conj. prez. 3 să descumpănească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
descumpăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descumpănesc, imperf. 3 sg. descumpănea; conj. prez. 3 sg. și pl. descumpănească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESCUMPĂNIRE s. 1. v. dezorientare. 2. derută, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală, (livr.) bulversare, debusolare, deconcertare. (Stare de ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESCUMPĂNIRE s. derută, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală, (livr.) deconcertare. (Stare de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCUMPĂNI vb. v. dezorienta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESCUMPĂNI vb. a deruta, a dezorienta, a încurca, a zăpăci, (livr.) a deconcerta. (Vestea aflată l-a ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
descumpănire, descumpănirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a descumpăni. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dezechilibrare dezorientare
etimologie:
- descumpăni DEX '98 DEX '09
descumpăni, descumpănescverb
- 1. A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: deconcerta deruta dezaxa dezechilibra dezorienta zăpăci încurca
- Tot ce văzuse și auzise îl zăpăcise și-l descumpănise. SADOVEANU, P. M. 192. DLRLC
-
etimologie:
- Prefix des- + cumpăni. DEX '09