DESCUMPĂNÍ, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a zăpăci. — Pref. des- + cumpăni.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DESCUMPĂNÍT, -Ă, descumpăniți, -te, adj. Care și-a pierdut, și-a zdruncinat echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat. — V. descumpăni.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DESCUMPĂNÍ, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a zăpăci. – Des1- + cumpăni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

DESCUMPĂNÍT, -Ă, descumpăniți, -te, adj. Care și-a pierdut, și-a zdruncinat echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat. – V. descumpăni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

descumpăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descumpănésc, imperf. 3 sg. descumpăneá; conj. prez. 3 descumpăneáscă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DESCUMPĂNÍ vb. v. dezorienta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DESCUMPĂNÍT adj. 1. v. dezorientat. 2. v. zăpăcit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A DESCUMPĂNÍ ~ésc tranz. A face să se descumpănească; a dezechilibra; a deconcerta. /des- + a cumpăni
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DESCUMPĂNÍ mă ~ésc intranz. A-și pierde echilibrul moral sau mintal; a se dezechilibra; a se deconcerta; a se dezaxa. /des- + a cumpăni
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

descumpăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descumpănésc, imperf. 3 sg. descumpăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. descumpăneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink